14 august 2008

Hai, joi

Îmi ard degetele să scriu ceva, dar pe bune dacă ştiu ce.

La naiba, cum nu mai merg cu bentleiul la servici, nu mai înfrunt deloc ambuteiajele, aşa că n-am nimic de povestit nici despre trotinetele care mă depăşesc, nici despre tricicletele pe care le depăşesc şi nici despre viteza maximă autorizată pe care nu am cum să o depăşesc. De altfel, ştiu din sursă sigură că nici ambuteiajele nu mai sînt ce-au fost odinioară, zice-se că unii au început să îşi amputeze organul automobilistic pe motiv de criză petrolieră. De exemplu, un bizon isteţ mi-a şoptit înainte să plec în Normandi că, bă Iliuţă, nu te du, bă, la ora asta că ai să faci două sute de km în şase ore şi la dus şi la întors. Nu l-am crezut şi bine am făcut, întrucît pe alocuri am fost singurul pe şosea, aş fi putut să merg în zig zag dacă aş fi avut chef şi cu aerul din roţi învîrtindu-se în sens invers, ceea ce m-a împins spre reflecţia că dacă prevestirile bizonului, un fel ca starea vremii de altfel, nu se adeveresc, înseamnă că bizonul e un mincinos ordinar. Nu mai bine le-ar da pe invers?

Nici transport în comun n-am mai folosit de o veşnicie, dar nu din cauză de criză petrolieră, aşa că nu mai pot să îmi vărs fierea aici pe călătorul care mi-a băgat cotul între coastele a cincea şi a şasea din stînga, provocîndu-mi la început o gîdilitură iar la sfîrşit o durere ascuţită, sau pe călătoarea căreia i-am băgat eu cotul, dar pe gît, neprovocîndu-i nici un fel de gîdilitură, dar zicîndu-i, politicos, pardon.

Păi nu mi-a mai rămas mare lucru despre ce aş putea să scriu. Nici măcar pe Ghişel nu mai pot să îl denunţ că molfăie cu zgomot produse cu un important conţinut de zahăr, întrucît m-am mutat în alt birou. L-am părăsit ieri în timp ce tocmai îşi cumpărase de la maşină nişte tuics şi nişte cocacola pe care le hăpăia fericit printre sughiţuri de rîs în timp ce ultimul filmuleţ primit prin mail rula cu sonorul la maxim pe ecranul din faţa lui.

L-am pierdut aşadar pe Ghişel dar l-am cîştigat pe Osama. Sper să nu fie vreun agent islamist infiltrat în lumea civilizată. De cîteva ore, de cînd stau în faţa lui, n-a scos nici un cuvînt. Aşa e şi normal, în faţa Arhitectului nu se vorbeşte neîntrebat. Doar Arhitecţii între ei au voie să schimbe opinii savante, care s-ar putea clasifica în următoarele categorii (validate chiar de către Arhitecţi în ultimul comitet de arhitectură care a avut loc luni dimineaţă timp de două ore şi pentru care s-a fixat în prealabil o şedinţă prin Outlook):
  • ultima versiune minoră de framework apărută. O discuţie despre acest subiect va conţine cel puţin o remarcă de tipul: cum, nu ştii care sînt diferenţele dintre String 7.2.4.51-GA şi String 7.2.4.52-RC?!
  • ce au mai făcut cei care nu sînt Arhitecţi. Cînd se vorbeşte despre activitatea muritorilor, nici un cuvînt nu este îndeajuns pentru a exprima micimea acestora.
  • ce au mai făcut Arhitecţii care nu sînt de faţă la discuţie: ai văzut ce au mai făcut unii, ca să nu-i numesc? Dar ştii cît cîştigă pentru ce face? M-am uitat pe profilul lui de pe LinkedIn, să ştiţi că înainte de a veni aici nici măcar nu era Arhitect, aşa că aveţi grijă cum vorbiţi cu el, că s-ar putea ca unele lucruri nici să nu le înţeleagă.
  • ce au mai făcut Arhitecţii care nu erau de faţă la discuţie dar care tocmai s-au alăturat: aaa, am văzut ce ai făcut cu instalarea în producţie de azi dimineaţă. Nu ştiu cum ai avut răbdare să îi suporţi pe boii ăia, dar oricum, felicitări, te-ai descurcat nemaipomenit, eşti fraier dacă nu ceri o mărire de salariu.
Ar mai fi şi alte categorii, dar unele dintre ele necesită validare într-o şedinţă plenară cu tot serviciul şi nu pot fi făcute încă publice iar despre altele nu mai am timp să povestesc întrucît visez deja la haleul, vinul şi şampania ce vor fi servite la seminarul de motivare a trupelor, cu titlul Atitudini şi inovaţie, la care tocmai am primit convocare şi nu invitaţie şi care se va desfăşura peste o lună jumate timp de două zile într-un vestit palas din Paris. În plus, mîine e zi liberă, aşa că hai pa pa.

2 comentarii:

to-morrow spunea...

Arhitectii se inrudesc oare cu Pictorii sau Sculptorii? Adica scruteaza cu deferenta lumea asta? Intreb si eu din curiozitate, ca nu sunt in domeniu :) Mie mi se pare ca unii Pictori ori Sculptori (nu pot generaliza, ca generalizarile sunt periculoase) aleg sa aiba o atitudine de tipul: "nu o sa stiti niciodata ce lume minunata am eu si nici nu meritati sa stiti, fiindca nu o sa intelegeti niciodata" :)

Zdrîngu spunea...

Sa fiu sincer, nu stiu.

Trimiteți un comentariu