Miercuri

Ghişel e stagiar gabonez. Stă în faţa mea şi face pajini veb în pehaşpe. Vine la birou în Pejo troasanset. Posedă ifon troaje dar nu îl are mereu la el pentru că, într-o zi, încercînd să blogheze în direct de la ecranul tactil, în timp ce conducea troasansetul, a fost la un pas de accident. Acum vrea să vîndă troasansetul să îşi ia sitroen secatr nou. Cînd nu are ifonul la el, are un telefonaş care sună din cinci în cinci minute, nu şi cînd ne aflăm la masă, cînd sună parcă mai des. La cantină nu bea apă de la robinet, îşi cumpără mereu cîte o butelcuţă de evian. Nu a ştiut să îmi spună cît mai costă o masă la o cantină universitară, pentru că nu a fost niciodată. Acum şi-a cumpărat o punguţă de emenems de la maşina de emenemşi şi clefăie în faţa ecranului. De fapt mă enervează cum clefăie, de aia am vrut să îl înfierez aici.

Şi să ştiţi că în Normandi, dacă e înnorat şi plouă din cînd în cînd, e foarte fain. Creveţii roz degustaţi sub umbrelă, la adăpost de ploaie, pe o terasă de pe plajă, sînt foarte buni, chiar dacă sînt aduşi tocmai de pe coasta Argentinei.