16 aprilie 2010

Vulcanul islandez

Da, mîine ar trebui să iau avionul, dar nu îl iau.

În schimb, dimineața și seara dau la pedale, plin de avînt ecologist. Nu contează că pe jos ajung mai repede decît cu bicicleta, contează că soarele și tenisul. Iar azi dimineață am legat destinele bicicletei mele cu același lanț, al meu, de ale bicicletei unei tipe de la marketing care își uitase lanțul ei acasă.

Imediat ce bicicletele au fost înlănțuite, ne-am scos amîndoi aifoanele și am facut schimb mutual, prin bluetooth, de numere de telefon profesionale, bineînțeles.

6 comentarii:

lektor spunea...

o idee extraordinara, recunosc.

din pacate bicicleta mea are un inel securist, n-am lant de siguranta. Nu pot sa-l impartasesc.

Luni ma duc sa-mi iau alta biţigly.

Costel spunea...

Asa incep acum povestile de dragoste :)

Zdrîngu spunea...

Numai lanțul nu ajunge. Mai trebuie și un aifon.

În rest, numai la prostii vă gîndiți. Am făcut schimb de numere de telefon ca să ne dăm rendez-vous după amiază ca să plecăm împreună, cheia fiind la mine.

lektor spunea...

da, da, sigur ca da. mintea mea e programata ca sa se gindeasca la prostii. Altfel n-as fi eu, parol pe cuvint de onoare.

aifon never-rock forever!

Zdrîngu spunea...

Fără aifon, n-ai nici o șansă.

Dan Vaideanu spunea...

Nici cu aifon nu-i destul. Mai trebuie înca ceva. A propos, cheia de la casa? Si eu sunt programat la fel azi. Trebuie sa dau cu aspiratorul si n-am chef.

Trimiteți un comentariu