Jubileul parizian se sărbătorește în acest an cu o Budweiser și un wienerschnitzel nesimțit în toată simplitatea lui, chiar la Schweizerhaus, în spatele roții de la Prater, ca să crape dușmanul de clasă de individie.
E de ajuns să te deplasezi puțin mai la nord sau puțin mai la sud ca să îți dai seama de fapt de cît de nesărat și de infect e poporul francez vecin și pretin.
7 comentarii:
Ahaaaaa! Si uite-asa vii la vorba mea. Aseara am avut o discutie mai aprinsa cu doua frantuzoaice care încercau sa ma convinga sa nu pun la inima ipocrizia francezilor. Deci nu ca n-ar fi ei, dar sa nu ma mai consum eu...
O, da ! Schweizerhaus e un loc mirific.
Da, e mirific. Aveţi ceva împotriva?
Nu cunosc locul, asha ca nu prezumez ca as putea sa ma pronuntz. Dar sa cadem in exaltare fascinata fatza de frumosul caracter austriac, mi se pare destul de aberant; nu ca francezii ar fi o natzie de pus la rana, beyond the moment when you want satz faci rost de o cangrena. Dar austriecii? Antidot pentru scirboshenia franceza? Glumitzi, sint sertena. Vretzi sa vedetzi daca sintem atentzi la nuantze.
Doamna Vera, iar cititi cu un snop de chei in mina?
Daca imi permiteti o remarca, incercati sa comunicati cu mine cu mai putine insertii straineze (Nu ca eu n-as face! Ale dvs, in schimb, sint speciale). Nu de alta, dar io-s mai prost si mi-e greu sa va urmaresc ideea. S-ar putea apoi sa nici sa nu va mai raspund.
Domnu Zdringu, imi pare rau, your request would cramp my style. Sa ma gindesc de fiecare data cind pun tzeruza pe hirtie ca nu poci sa scriu cum imi vine natural, ci ca Dvs. nu intzelegetzi daca scriu 'sertena', in loc de certaine in loc de sigura, e un efort pe care nu prea vreau sa-l fac. Poate vin numai la biblioteca.
Om vide. Cu accent pe 'e', da nu stiu cum sa-l pun.
Ziua buna.
Mie nu-mi pare rau. Pa.
Trimiteți un comentariu