Dulce viers de vuvuzelă

Mi-am instalat și eu vuvuzela pe aifon de îndată ce aplicația a fost disponibilă, plăcîndu-mi foarte mult sunetul ei diafan. Aș putea spune că în sfîrșit am găsit ceva fain care să vină de la fotbal.

Pot astfel, printr-o gîdilire dibace a accelerometrului să dau cu vuvuzela în momente cheie ale vreunor ședințe plictisitoare. Evident, asta deranjează oarecum pe unii. Dar ce karme faine pot avea atunci cînd sunetul acela răzbătător mă transportă cu puterea gîndului tocmai în vremea cînd răzeșii buciumași cocoțați pe coamele obcinelor Bucovinei dădeau de veste poporului să lase pașnicele pluguri și să ia sabiile în mîini ca să stea în calea cotropitorilor!

Dincolo de aspectele paseiste legate de momente de glorie din istoria poporului român, vuvuzela electronică prezintă inestimabilul avantaj că am putut să o enervez fără ca ea să poată să spună ceva pe tipa de la marketing cu care am nimerit în echipă la timbildingul de săptămîna trecută și care mi-a mărturisit, în sfîrșit, că a pierdut cheița de la antifurt. Am construit astfel împreună în perfectă armonie punctată pe alocuri de sunete de vuvuzelă, o ambarcațiune care urma să despice vajnică valurile Mediteranei avînd la bordul ei un echipaj de patru persoane alese pe sprînceană. Cum apa dintre Ile des Embiez și Sanary s/ Mer părea destul de adîncă, mi-am declinat discret calitățile de navigator motivînd că n-aveam costumul de baie cu mine, propunînd-o în locul meu pe tipa de la marketing, care a acceptat de îndată. Am mai militat cu succes în același timp ca din echipaj să mai facă parte și doi superiori ierarhici de-ai mei, lăudînd în gura mare calitățile lor fabuloase de leadership care meritau astfel puse în valoare. E drept că aceste calități s-ar fi putut ghici lesne dacă ne-am fi uitat mai îndeaproape la picioarele lor subțiri și păroase ce ieșeau din bermudele cu flori și la burticile rotunjoare ce se ghiceau de sub tricou. Al patrulea membru, autopropus, a fost un dușman personal din alt departament. Așa că am putut să scot și să ascund fără nici un regret, rîzînd diabolic, dopul de la barcă. Urcat pe o stîncă de unde am putut cuprinde cu privirea tot spectacolul, am rîs binișor atunci cînd vedeta s-a scufundat după vreo 20 de metri de plutire îndoielnică, necesitînd astfel intervenția rapidă a salvamarilor. Vuvuzela sună atunci, însă foarte puțin.

Tradiționalele cuvinte cu ocazia unei competiții importante de fotbal

E liniște în birou, atît de liniște încît îmi vine să urlu la lună, auuuuuuuuuuu. Avem un televizor plasat într-o sală de departe, de la alt etaj, cică pentru teste. Toți au plecat în ședință exact acolo. Ședință cu beri rar s-a mai văzut totuși.

Dar e bine că e liniște.

Am vorbit cu un bicicletolog din alt serviciu. I-am povestit despre lanțul antifurt pe care l-am achiziționat. Mi-a zis că din cînd în cînd face poliția razii prin oraș ca să curețe trotuarul de bicicletele abandonate. Pentru o bicicletă legată cu un lanț ca al meu, au de lucru cam 30 de secunde cu o șurubelniță ca să crăcăneze un pic segmentele tubulare și un bomfaier ca să taie sîrma astfel descoperită din interior. Așa că lanțul meu tubular nu valorează nimic. Să vezi cum iarăși nu dorm nopțile de grijă, acum cînd de-abia am scăpat de huruit de avion în cap și de-abia am reușit să să nu mă mai trezesc la ore neobișnuite din noapte ca să mă joc cu trenulețul Shinkansen seria N700 pe care l-am achiziționat în timpul invaziei!
Cică mai bine îmi cumpăr un U. Dar la ce e bun un U, dacă nu poate fi înfășurat de ghidon în formă de 8, pentru că e U, nu e 8 și nici nu poate fi purtat pe post de colier, ca să îmi pună astfel în valoare mușchii herculeeni ai gîtului?

Omsk, Irkuțk, Novosibirsk

- zgomot continuu de motor de avion
- bipuri care preced anunțurile de legare a centurii
- imagini disparate cu harta poziției aparatului în timp real, ora la destinație, ora estimată a aterizării, viteza la sol, distanța parcursă cu traducere în trei limbi
- desene animate
- taigaua întinsă și goală
- ghețurile nordului
- Stockholm văzut ca în palmă
- norul după care se ghicea Copenhaga, sigur ploua
- bucata de cauciuc ce parcă dădea să se desprindă din aripă
- impresia de Românie de după aterizare

Foaie verde bob de rouă

Astă noapte aud pe cineva cum se strecura pîș pîș în spatele ușilor shoji, frumos pictate cu tigri vînînd cocostîrci într-o pădure de bambus.

Deschid ochii și îmi spun:
- Măi să fie, dacă-i o ninjă?

Trag ușurel sabia de sub cap, mă strecor înspre peretele translucid și dintr-o singură mișcare spintec hîrtia și umbra de după ea.

Dintr-un nor de pene, apare capul kikusanei de serviciu:
- N-ați cerut Dvs o pernă suplimentară la recepție?
- Nu ....
- Vai, îmi pare rău, îmi pare rău, îmi pare rău, etc

Plecă în hohote de plîns, adusă din umeri, cu albul machiajului brăzdat de urmele lacrimilor și cu ghiozdanul kimonoului pleoștit.

Azi dimineață am aflat că și-a făcut seppukku.

Alte telegrame

- Dacă știi să rămîi modest, mănînci chestii extraordinare pentru o nimica toată, acompaniate ritualul exotic aferent: plecăciuni pînă în pămînt, descălțat, stat pe vine, bețe, cîrpe fierbinți pentru spălat pe mîini, etc.
- Cînd plătești, oriunde, ții bancnota sau cartea de credit cu ambele mîini și o depui ceremonios pe tava care ți se întinde. Vînzatorul o ia cu ambele mîini și îți trage un arigato gozaimas dînd aproape cu capul în tejghea. Dacă i-ai împins bancnota cu o singură mînă în mîna lui, el o ia și o pune mai întîi pe tavă cu ambele mîini și îți mulțumește.
- Comitetul central al PCJ e o clădire impunătoare.
- Cel mai mic bar pe care l-am văzut avea o capacitate de 2 locuri plus barmanul. Cele două locuri erau ocupate de o tanti-san care trăgea din țigară avînd fesele pe un scaun, un cot pe tejghea și un picior ieșind de sub kimonou sprijinit pe celălalt scaun.