Mi-am instalat și eu vuvuzela pe aifon de îndată ce aplicația a fost disponibilă, plăcîndu-mi foarte mult sunetul ei diafan. Aș putea spune că în sfîrșit am găsit ceva fain care să vină de la fotbal.
Pot astfel, printr-o gîdilire dibace a accelerometrului să dau cu vuvuzela în momente cheie ale vreunor ședințe plictisitoare. Evident, asta deranjează oarecum pe unii. Dar ce karme faine pot avea atunci cînd sunetul acela răzbătător mă transportă cu puterea gîndului tocmai în vremea cînd răzeșii buciumași cocoțați pe coamele obcinelor Bucovinei dădeau de veste poporului să lase pașnicele pluguri și să ia sabiile în mîini ca să stea în calea cotropitorilor!
Dincolo de aspectele paseiste legate de momente de glorie din istoria poporului român, vuvuzela electronică prezintă inestimabilul avantaj că am putut să o enervez fără ca ea să poată să spună ceva pe tipa de la marketing cu care am nimerit în echipă la timbildingul de săptămîna trecută și care mi-a mărturisit, în sfîrșit, că a pierdut cheița de la antifurt. Am construit astfel împreună în perfectă armonie punctată pe alocuri de sunete de vuvuzelă, o ambarcațiune care urma să despice vajnică valurile Mediteranei avînd la bordul ei un echipaj de patru persoane alese pe sprînceană. Cum apa dintre Ile des Embiez și Sanary s/ Mer părea destul de adîncă, mi-am declinat discret calitățile de navigator motivînd că n-aveam costumul de baie cu mine, propunînd-o în locul meu pe tipa de la marketing, care a acceptat de îndată. Am mai militat cu succes în același timp ca din echipaj să mai facă parte și doi superiori ierarhici de-ai mei, lăudînd în gura mare calitățile lor fabuloase de leadership care meritau astfel puse în valoare. E drept că aceste calități s-ar fi putut ghici lesne dacă ne-am fi uitat mai îndeaproape la picioarele lor subțiri și păroase ce ieșeau din bermudele cu flori și la burticile rotunjoare ce se ghiceau de sub tricou. Al patrulea membru, autopropus, a fost un dușman personal din alt departament. Așa că am putut să scot și să ascund fără nici un regret, rîzînd diabolic, dopul de la barcă. Urcat pe o stîncă de unde am putut cuprinde cu privirea tot spectacolul, am rîs binișor atunci cînd vedeta s-a scufundat după vreo 20 de metri de plutire îndoielnică, necesitînd astfel intervenția rapidă a salvamarilor. Vuvuzela sună atunci, însă foarte puțin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu