Vederea prin lentilă

Mă roade curiozitatea să știu de ce naiba mai vine lumea pe aici.

Pînă aflu de ce, să știți că ieri am strîns de gît tot personalul magazinului de ochelari din apropiere pe motiv de angajamente luate și nerespectate. Nu chiar tot, am lăsat în viață numai pe unul dintre angajați,  promițîndu-i că-l cruț dacă îmi face pe loc ochelarii pe care îi comandasem cu o săptămînă în urmă. Cum oferta mea nu putea fi refuzată, a acceptat imediat. După ce a terminat, l-am băgat cu capul în toaletă și am tras apa, nerespectîndu-mi promisiunea. Văzutul în ceață este cauză majoră de comportamente antisociale.

Am ajuns așadar azi la birou fără cîrja de orb pentru prima dată în ultima lună de zile.

Nu departe de intrarea în clădire, am zărit-o bine de tot pe tipa de la marketing atacată de doi indivizi dubioși care o legaseră cu lanțuri antifurt de bicicletă de logo-ul firmei și se pregăteau acuma să o facă de rușine pentru că nu le înapoiase nu știu ce cheițe. A trebuit deci să intru în prima cabină telefonică și să mă schimb în costum de superman ca să pot să intervin. Cum mă apropiam eu în zbor vertiginos de joasă altitudine, prevestind o ploaie iminentă care în final nu a mai venit, unul dintre cei doi răufăcători a scos un U din kryptonită și l-a aruncat înspre mine, așa că a trebuit să renunț de bună voie, reluîndu-mi după colț înfățișarea pașnică de amploaiat care își începe motivat o nouă zi de lucru, dînd din cap după muzica din căști.

În birou, toată lumea s-a făcut că nu sesizează nimic anormal, de ca și cum ar fi lucrat de ani de zile alături de Clark Kent. Numai una dintre pramatiile de șefi de proiect a trimis în timpul dimineții prin imeil la toată lumea și pe feisbuc o poză cu Christophe Willem care mă imita în concert. În fața acestui comportament infantil am reacționat destul de urît, anulînd imediat berea de mîine seara. Mă gîndesc să îi pregătesc respectivului un sfîrșit tragic.