30 noiembrie 2010

De iarnă

A venit în sfîrșit iarna cu al ei covor de nea așternut cu precădere pe spațiile ce fuseseră verzi cu o zi înainte. M-am întrebat mereu cum naiba reușesc aici spațiile verzi să rămînă verzi tot anul, cu excepția momentelor în care sînt acoperite de zăpadă, cînd nu mai sînt verzi, ci albe sau albe cu pete verzi. E ceva nenatural la mijloc, în plină iarnă iarba e verde și mulți copaci sînt plini de frunze. O posibilă explicație ar fi că municipalitatea a luat hotărîrea să planteze peste tot gazon și copaci din plastic, date fiind costurile de întreținere reduse raportate la beneficiul estetic evident.

Sosirea anotimpului hibernal, în afara stării de bucurie interioară pe care o provoacă, aducînd în memorie frumoasele versuri ale lui Coșbuc, este însoțită în acest an și de unele momente neplăcute, cum ar fi cel de azi dimineață cînd, încercînd prin prelucrări mecanice insistente să înfășor celebrul lanț antifurt în formă de 8 pe ghidonul bicicletei, am reușit de-abia din a patra încercare și cu prețul prinderii unei părți din pielea mîinii drepte în mecanismul de închidere a lanțului. Cutra de lanț și-a pierdut din flexibilitatea și așa puțină cu care mă obișnuise în favoarea unei rigidități pronunțate ce îl aduce într-o formă de băț cam strîmb atunci cînd este desfăcut, întrucît a înghețat.

Altfel, iarna e un anotimp frumos care începe bine cu tîrgul de vinuri de la Porte de Versailles, prilej de cumpărături impulsive și nenumărate, dar pe degustate. Nu am degustat în schimb nimic atunci cînd, întorcîndu-mă acasă, timp de o oră și jumătate am rămas blocat în lift alături de o grămadă de sticle ce stăteau cuminți cîte șase în cutiile lor.

Morala este următoarea: niciodată să nu plecați de acasă fără un tirbușon în buzunar, căci poate fi uneori mai util decît un lanț antifurt rigid de bicicletă.

13 comentarii:

Dan spunea...

Ieri am constatat ca într-adevar copacii sunt din plastic si evident frunzele la fel, dar înzestrate cu cipuri care le fac sa cada programat cam 20 pe zi.
Bate-un vânt pe Iesplanada fratioare de numa'! Noroc ca m-am bagat într-un resto japonez si mi-am trecut placut un ceas de vreme cu mostenitoarea.
Altfel ce-ti trebuie Porte de Versailles, când ai ditamai târgul de Craciun la poalele FNAC-ului?

Zdrîngu spunea...

Din cite stiu eu, la poalele fnacului nu se dau vinuri. Sau, mă rog, vinul cald nu prea mă interesează.

Dan spunea...

Cald dupa fratii nostri, fiert vream sa zic. Mirosea bine si nu era rau!

Zdrîngu spunea...

Interesul meu pentru tirgurile de Craciun nu e tocmai mare. Ba chiar despre cel de la Défense as spune ca ma enerveaza de-a dreptul.

Costel spunea...

La dopuri mai functioneaza metoda cu cirpa (batista, la nevoie chiloti etc) pe care o potrivesti la perete si o lovesti cu fundul sticlei.

Zdrîngu spunea...

Sau mai merge sa impingi dopul.

Cora_ spunea...

Cred ca varianta cu desuurile ar fi fost riscanta in lift, mai ales daca era si vreo duamna prin preajma... cine-l credea pe d-nul Zdrangu ca el voia doar sa deguste vinul? :)
Cat despre impins dopul, pentru asta-ti trebuie concentrare mai ceva ca la calugarii budisti...

Zdrîngu spunea...

Doamna Cora, eu sint om serios ...

Eu recunosc cu mina pe inima ca n-am reusit niciodata sa scot dopul prin metoda descrisa de Costel. In schimb la impins am avut mai mult succes.

Cora_ spunea...

Va cred, domnule, mai ales daca puneti punct dupa cuvantul serios, ca' trei puncte lasa loc de discutii.

Vine acum Costel si te intreaba unde era doamna de la mkt cand aveai nevoie de o mana de ajutor... :)

Zdrîngu spunea...

Doamna Cora, dupa parerea mea, cele trei puncte nu lasa loc de discutii, exprimind succint stupoarea in fata afirmatiilor dvs.

lektor spunea...

Domnul Zdringu are dreptate. Discutiile ramineau deschise doar daca in loc de trei puncte erau doua ..

:)

Zdrîngu spunea...

Cred ca am dreptate, intr-adevar.

Dan spunea...

Doamna de la mkt apare doar când n-ai nevoie de ea, ci ea nevoie de tine. Cred deci ca Domnul Lektor are dreptate.

Trimiteți un comentariu