19 ianuarie 2012

Diplomație

De fiecare dată cînd ies cu treaba rezolvată de la consulat, am un sentiment de victorie personală. Tensiunea acumulată scade apoi vizibil și astfel poate să vină migrena ce nu trece nici cu Advil de 400.

Într-o vreme era nasol de tot acolo, era o cămăruță împuțită, plină de lume, cu un ghișeu mititel. Era un "bordel" monstru, stăteai la coadă pentru formulare, luai formularele, le completai stînd rezemat de un zid, te băgai în față la coadă, dînd din coate, dădeai formularele, plăteai banul lichid și asta era. De fiecare dată era scandal între oamenii de la coadă sau între oamenii de la coadă și funcționarul de la ghișeu. Ieșeai de acolo și trăgeai aer curat în piept, ușurat.

După vreo cîțiva ani, la ghișeul acela împuțit au venit niște fete mai tinere cu care se putea vorbi, care țineau la zi situl acela internet și parcă era oleacă mai altfel. Condițiile în schimb erau cam aceleași. Lumea era nervoasă și scandalul dădea mereu tîrcoale.

Apoi au mai spart un zid, au pus un plafon translucid luminos, au pus ghișee cu geam înalt, o masă mare în mijlocul sălii și scaune pe care se putea aștepta. Teoretic erau și numere de ordine. Fetele de la ghișeu, alea pe care le-am prins eu cînd am fost, erau la fel de serviabile și mulțumeau frumos cînd veneai cu dosarul bine pregătit. Plata tot cu bani peșin se făcea dar măcar  am rezolvat în cîteva rînduri problema în maxim un sfert de oră și am fost mulțumit.

A trebuit să merg zilele astea pe acolo de două ori, după trei ani. Am găsit iar îmbulzeală, ecranul cu numărul de ordine era încremenit la 65 ca o pendulă împușcată la Revoluție. Toată lumea trăgea număr de la intrare deși era clar că nu servește la nimic. La ghișeu reveniseră niște tipi mai vechi cu atitudini vechi. Nimeni nu știa unde să stea la rînd. La fel, stăteai la coadă, luai formularele, le completai și te băgai în față ca să le depui. Scandal n-am prins, doar un băiat a ridicat puțin tonul la excelența sa de la ghișeu. Pe internet scria una, la telefon robotul telefonic zicea alta iar formularele cu care venisem de acasă după documentări îndelungi tot nu erau bune. Prețurile, tot în bani peșin, crescuseră parcă între timp și parcă trebuiau mai multe traduceri autorizate ca înainte. De remarcat fata care făcea poze pentru pașapoarte: răbdătoare și politicoasă.  Prima dată am stat o oră iar a doua dată trei. Măcar am rezolvat.

29 de comentarii:

ala lala spunea...

Si peste ocean e la fel:

http://www.vivi.ro/blog/?p=3589

Zdrîngu spunea...

Cred ca s-ar putea scrie o wikipedie intreaga numai cu intimplarile de pe la consulate.

Dan spunea...

Migrenele românesti trec doar cu Alcocalmin fiole.

lektor spunea...

oricite povesti s-ar scrie, parca tot degeaba.

cine stie, poate ca ar trebui sa consideram intimplarile astea drept pretul de-a ne trai viata asa cum ne-o traim, departe de alte mizerii de alt fel.

ce adinc sint azi..

Zdrîngu spunea...

Algocalmin diluat in Scandic proaspăt turnat din chirpic ... Cunosc, am utilizat. Problema e ca s-a interzis algocalmoninul iar cu vodca nu mai sînt prieten.

Sîntem departe de unele mizerii, dar aproape de altele, pe numele lor locale Sarko, Besson, Hortefeux, Guéant.

lektor spunea...

doamne-ajuta ca n-am auzit decit de primul, iar al doilea presupun ca nu e regizorul. Sau o fi??

Zdrîngu spunea...

E un fel de regizor si el, dacă ne gîndim bine.
Caută despre ei si vezi. Sint urmasii demni ai lui Sarko la interne. Ultimul dintre ei e un personaj deosebit, ca sa zic așa.

nume spunea...

In Madrid e cu nr de ordine si cu programare cu cateva luni inainte (sau peste cateva luni, cum vrei s-o iei :) ). Programare prin email (iti spun si ce acte sa aduci), ca la telefon nu raspunde nimeni.
Lumea nu sare randul pt ca exista un gardian care iti zice la ce ghiseu sa te duci; are fata de paznic de discoteca, asa ca nu se pune nimeni cu el.
Consulatul e suportabil. Compatriotii de la coada..., ma rog.

Zdrîngu spunea...

Hmmm, la asta nu m-am gîndit: ce-i mai bun, sa astepti citeva luni sau sa te bati citeva ore?

sisiphe spunea...

în Bonn (cand am fost eu acum vreo 3 ani) a fost relativ lejer, cam pustiu de fapt (in cladirea consulatului si in toaleta mirosea a Romania), ofiterul avea scris de roman, :) pozele de pasaport le-am adus de-acasa :)

Zdrîngu spunea...

Pai acum trei ani tot asa a fost si aici: lume putina, poze aduse de-acasa, functionari ok.
Numai ca acuma nu mai vor poze de-acasa, te baga intr-o camera unde te trag in poza cu Canonul si o domnisoara te baga in SISTEM, dupa care trage foaia la imprimanta si te pune sa iscalesti.

Dan spunea...

Chirpicul avea si-un pai...
Cu pile, insistente si reteta s-ar mai gasi. Doar un popor întreg a crescut cu Algocalmin.
Suntem noi mai altfel oare: în Franta substanta e pentru uz veterinar iar în belgia e trecuta la otravuri...

Zdrîngu spunea...

Depinde de chirpic, dacă era mare sau era mic.

Dan spunea...

Un chirpic foarte mic, de-un sfert, cât sa-ti ajunga pâna la piata si-napoi.

arakelian spunea...

cica si mai la nord e la fel de romaneste. Program de la 11 la 1 oficial, la 11 15 si 1 fara 15 real, au adus numere de ordine, si s-au blocat si alea, se ridica tonul, se plateste cash dar scump... peste 100 iepuroi.

Ma duc sa "verific" peste cateva sapt. Va tin la curent (si sper ca nu in tensiune :) )

Zdrîngu spunea...

100 ioro rotunzi pasaportul aici.
95 ioro certificatul de nastere, acum 6 ani era gratis.

arakelian spunea...

iaka incepui si io lupta diplomatica. Sau cu diplomatii. Deocamdata sunam la nr de pe site (cu orar de relatii la telefon expus)- nu raspunde nimeni.
Asa ca..vom face reclamatie la ministerul de externe.

Zdrîngu spunea...

Foarte frumos! Eu unul m-as duce mai intii personal acolo, mi-as rezolva chestiile si reclamatia as face-o dupa :)

Cora_ spunea...

eu am o relatie "speciala" cu o tanti de la consulat, cu care era cat pe ce sa ma cert dupa ce m-a trimis dupa niste acte aiurea care nu-mi trebuiau si cand m-am intors la consulat plina de dragi, a avut tupeul sa-mi spuna ca am inteles gresit si ca imi trebuie altceva. am crezut ca fac atac de cord cu ea de gat. sau ea cu mine.

in timp ce-i explicam ca io altceva nu mai aduc, a intervenit consulul impaciuitor(pe domnul asta l-am vazut de doua ori, pare foarte de treaba) si mi-a zis ca e ok, ca nu mai am nevoie de nimic. tanti artagoasa a inceput sa se ratoiasca la el, ca de ce se baga, etc... da' io eram departe.

dar nu, povestea nu se incheie aici, sunt obligata sa o vad pe tanti o data pe an, la lansarea de carte a prietenei mele(cam una pe an, da), cu care are nu-s ce relatie(nu e prietena, slava domnului). urmatoarea lansare va fi la mine in galerie, poate pun de-o divergenta si uita s-o invite... :)

Zdrîngu spunea...

Cu personalul diplomatic trebuie sa tratezi cu diplomatie!

cora_ spunea...

ha, nu ma gandisem, poate am nevoie dupe'aia... sa ma imprietenesc mai bine, zici?:)

Zdrîngu spunea...

Nu cred ca poate fi vorba de prietenie, totusi. Sa nu exageram! :)

arakelian spunea...

prima lupta cu ambasada. Uitai sa iti povestesc :). Deci sunaram la nr de pe site. In intervalul orar mentionat acolo: 1 data, de 2 ori, de 9 ori. Faxul era bine cuplat, dupa 15 tzaraituri isi face meseria. Macar faxul isi face meseria. Dupa buna educatie de aici de la tine de pe site, gasii in 2 click-uri site-ul ministerului de externe. A scris sotul reclamatia, ca eu sunt apriga la manie (stefan cel mare a trecut pe unde m-am nascut eu). Raspunsul a venit in 2 sapt. pe email: va rugam sa contactati ambasada din Bruxelles la nr de tel. si in intervalul orar... binecunoscut de mine si de altii. Raspunsul a fost aprig de la sot: sa isi bage undeva nr alea ca nu raspunde nimeni.
Dar..peste cateva zile, primit si meil de la... OLALALAAA...consulatul sus numit. La fel de oficial, la fel de siropos. Sotul i-a luat-o scurt: "domniilor voaste, va informez ca deja m-am deplasat perpedes pana la voi si am aflat verbal si m-am programat personal la o data clara, si am si timp sa pregatesc toate actele cerute de dvs. ganditi-va ca tara e mare si lumea lucreaza in intervalul 11-1, asa ca am pretentia si dvs sa lucrati. ". Am incheiat citatul, adaptat la starea mea sufletesca.
Va urma, peste 1 luna suntem programati.

Zdrîngu spunea...

Na, sper ca nu v-ati dat foc la valiza :)
Eu intre timp am mai fost o data la consulat, ca sa ridic actele. A fost din nou o experienta transcendentala, dar de data asta am stat doar vreo 40min.

lektor spunea...

in CPH lucrurile par a merge ca unse in ultima perioada. Consulul e inginer de sistem la origine.

Zdrîngu spunea...

Acuma cînd m-am dus ultima dată la ei, ecranul cu numărul de ordine era încremenit la 71. Ba chiar era un nene consul care a ieșit de după ghișeu și, înjurînd printre dinți, a început să îndrepte hîrtia mototolită din mașina de dat numere de ordine. Apoi s-a declanșat o mișcare de mase prin care fiecare petent încerca să tragă un număr de ordine, pînă cînd aparatul s-a blocat din nou. Mai mulți solicitanți s-au succedat apoi la ghișeu, timp în care ecranul a rămas tot la 71 și nici nimeni nu a întrebat pe nimeni de număr. Apoi a venit o doamnă cu o problemă cu niște acte pierdute și a început prin a se scuza că nu are număr de ordine că nu a mers mașina, la care nenea de după sticlă a apostrofat-o că e foarte rău că și-a pierdut actele, foarte rău că nu are număr și că să se ducă să mai tragă unul și să mai stea oleacă la coadă, deși era clar că nu folosește la nimic, asta în timp ce îi întindea totuși formularele pe care le avea de completat.

Nu mai spun că era înghesuială și că celularele sunau într-o veselie în sală.

Din cînd în cînd se deschidea cîte o ușă la cabina 1 sau cabina 2 (acolo se fac poze pt pașapoarte) și funcționarul de acolo striga pe d-l Cutărescu, că i-a venit rîndul, la care se prezentau la ușă 2-3 Cutărești, pe lîngă cel autentic, cu "Stimată doamnă, am și eu o mică întrebare".

lektor spunea...

cind am fost eu la consulat ultima oara au fost doar doi alti clienti. In total cinci ciololare.

arakelian spunea...

continuare: ne-am pozat, asteptam pashaportul. VIne in 6 sapt. Au cam trecut alea 6 sapt :D

Zdrîngu spunea...

Doua pasapoarte am dat la facut si amindoua au venit repede, cam intr-o luna. Greu a fost pina sa bag toate hirtiile la inaintare.

Trimiteți un comentariu