Mă lipisem cu spatele de un zid soios, între un tomberon și un sac negru de plastic plin de gunoi urît mirositor. Deasupra, la etajul unu, fîlfîiau agale un rînd de chiloți, unul de așternuturi și pe al treilea rînd una ragazza nu terminase încă de întins niște cămăși de noapte. Pe zidul din față se vedea în lumina felinarului un graffitti indecent dar bine făcut, peste care un alt artist mai puțin priceput scrisese niște cuvinte de protest împotriva lui Mario Monti. Chelnerul de la pizzeria de pe partea cealaltă ceva mai în susul străzii ieșise în prag și își prezenta omagiile domnișoarei care întindea rufe la uscat: ciao amore, ti amo, I love you, hi love. Un Fiat cu vopseaua scorojită trecu în trombă la vale pe strada îngustă și abruptă, depășit simultan, printre claxoane, de două vespe și un piaggio, călărite de Mario, Luigi și Marcello, toți bruneți, cu bărbile de trei zile și cu părul în bătaia vîntului. Scoasei cu grijă capul, mă uitai mai întîi în stînga, apoi în dreapta. Următorul stol de scutere părea la o distanță respectabilă. Pășii cu grijă pe caldarîm cînd, un pîrîit de motoretă ieșit de nicăieri îmi șterse nasul, făcîndu-mă să mă retrag presto subito la locul meu. Auzii și-un vag ecou de vafanculo ce se pierdu la vale în același timp cu pîrîitul.
Reușii pînă la urmă să traversez și să intru în pizzeria chelnerului înamorat. Pînă atunci fusesem mîncător de pizza de foame, fără să fi încercat vreodată cea mai mică plăcere și chiar aș fi decretat cu mîna pe inimă că nu există pizza bună. După ce am terminat farfuria și mi-am lins bine degetele, cînd mi se încrețea pielea capului de plăcere de la degetarul de espresso, am început să mă întreb filosofic: Oare de ce-o fi așa de greu prin alte părți să găsești o pizza bună? Nu se găsește făină? Dar legume nu se găsesc? O fi greu de făcut un foc de lemne? Dar un espresso, ce-o fi așa de greu de făcut un espresso bun? Nu se găsește cafea bună? Se zgîrcesc comercianții la cafea? N-or fi avînd mașinile din lumea întreagă abur la presiunea potrivită?
Porca miseria! Bruta bestia!
10 comentarii:
niste oameni fericiti.
Mi s-au parut si mie la fel. De aia mi-a si venit sa-i trag in poza.
cel din dreapta imi place cel mai tare, are un zimbet pervers. cel din stinga, melancolicul incornorat, pare patronul.
Cine, grasul iti place? Ca nu-mi pare a zîmbi. Cel mult djeunsul cu sort portocaliu, pare sa aiba ginduri mari de viitor.
Iar patronul cred ca se gindeste cum sa stringa bani sa-si plateasca taxa lunara la mafie.
ba zimbeste grasul, cum nu, cu ochii. Ba la ce tatuaj are as zice ca salariul lui e parte a contributiei de care vorbesti:)
Insinuezi ca grasul are fata de consigliere? :)
El mi-a atras privirea si mie prima data.
deci asa, de la stinga la dreapta: 1. patronul, 2. soferul bun la toate, 3. patroana, 4. djeunsul nepot fotbalist, actor in devenire si de citiva ani in ultimul an la liceu, 5. consigliere, secret service, paza si aparare, aluatorul.
lol
Ce pot sa certific este ca pizza grasului a fost divina.
Tot ce-am mancat in It timp de o saptamana era fara ceapa! In primele zile nu stiam de ce toate prostiile ieftine imi picau bine si de ce nu mirosea nicaieri a mancarica.
La Multi Ani!
Trimiteți un comentariu