Ieri, Gégé a adus după el un alt bunic, pe nume Cloclo. Băi, și ăștia doi, înhăitați, au început să bage la pedale. La început m-au lăsat, cavalerește, să le-o iau înainte pe primul deal, pe care l-am terminat cu vreo 300m de avans și mi-am zis că-s tare. La al doilea deal m-au lăsat înainte cam pînă la jumătate și l-am terminat cam umăr la umăr. În schimb, la cele opt dealuri rămase n-am mai avut nici o șansă. Moșuleții țîșneau fluierînd încă din josul pantei și accelerau la sfîrșit, ca să termine în uralele publicului, eu mulțumindu-mă cu un deloc rușinos loc trei, nu foarte mult în urma lor. Cum plecaserăm de la Saclay mai mulți, am văzut cu această ocazie cît de plăcut este să fie în grup și persoane cu un ritm mai slab. Foarte bine face la moral, mai ales cînd le dai speranțe, lăsîndu-i să ți-o ia înainte ca să îi depășești fluierînd!
Cică de săptămîna viitoare băgăm mai mulți cărbuni.
5 comentarii:
Eu si Patrick am "bagat" azi catamaran pe ocean... nu vrei sa stii cum a fost. :)
Pai cum sa fie, unul la o prora si unul la cealalta, cu bratele desfacute, cintind de zor Selin Dion, in timp ce niste aripioare de rechini se invirt in cercuri din ce in ce mai mici in jurul catamaranului cu pinza sfisiata de un fulger.
Mai putin partea cu bratele desfacute, ca erau crispate pe corzi si pe "gouvernaille". :)))
Si toate astea in timp ce celui mai puternic dintre noi i se face rau de mare, subit, din cauza de valuri uriase. Am reusit sa intorc "cat"-ul si sa-l aduc la mal, cu ajutor minim.
Super experienta! :)
M-am dat si eu, in Bretagne, cu un caiac asta vara. Marea parea linistita de pe mal. Mai de aproape nu mai era ea chiar asa de linistita. Am ajuns la niste stinci la vreo 500m de mal, m-am uitat jos in apa verde si destul de limpede si mi s-a facut rau. Asa ca m-am intors.
Mie mi-a placut la nebunie, dar P. nu mai vrea pe valuri, cica lui ii ajung lacurile. Adevarul e ca tre' sa fii antrenat ca dracu', ca sa tii in frau "bestia". :)))
Trimiteți un comentariu