Mi-am pus ghetele în picioare și am plecat în drumeție pînă pe vîrful unui vulcan activ. Mai întîi se cobora pe niște scări amenajate pe un perete abrupt într-o căldare întinsă cît vedeai cu ochii. Apoi se înainta o vreme pe un teren plat acoperit cu lavă solidă cu diverse desene și de culoare gri. Din loc în loc mai ieșea cîte un mușuroi lat de zeci de metri, format din niște bulgări de piatră poroasă roșie. Dacă nu ar fi fost niște fire de vegetație printre crăpături, aș fi zis că eram pe lună. Apoi se urca brusc pe conul principal, cu vreo 500m de diferență de nivel, în mijlocul unui peisaj ireal: diverse straturi de lavă cu forme diferite, într-o mulțime de culori, mici cratere, rîuri de piatră roșie, bulgări negri ca din lut, movile cu metal albastru scurs, grote cu mii de țurțuri verzi. Iar sus, niște plăci negre crăpate se terminau brusc și se putea cădea astfel în gol în craterul principal, adînc de vreo 200m. Cică în 2007 era plin pînă la buză de lavă clocotindă.

Om fi noi mici față de universul acela mare, cu planete și galaxii, dar mai întîi sîntem mici pe planeta asta mică. Impresionat la maxim sînt, asta e, deși mă cheamă și Gigi durul.

Astă noapte, după ce toată ziua m-am bălăcit la vreo 10 m de mal cu ochelari de scafandru și tub din acela de respirat printre mii de pești multicolori ca într-un documentar alb negru cu Cousteau de mi s-a înfundat și o ureche, am visat că stăteam de vorbă cu Marine Le Pen, o persoană foarte de treabă care mă convinsese aproape să votez cu ea.