Stau cu o "Dodo" în mînă pe verandă și mai beau din cînd în cînd din ea, din verandă. Crucea sudului se vede frumos pe cer la locul ei.

Mă gîndeam mai demult că ce mare scofală ar fi să te arunci în vid de undeva de pe o faleză și gata. Simplu și eficient. Ieri m-au purtat picioarele într-un loc interesant. Un pîrîu izvorît de undeva din pereții unui vechi con vulcanic șerpuia la vale printre niște pietre albe. Apa se aduna într-o bulboană ca apoi să țîșnească cu furie printre doi pereți de stîncă și să cadă într-un hău de vreo 200m. M-am întins pe burtă pe marginea prăpastiei, m-am uitat îndelung la spectacol, mi-am tras un selfie cu infinite precauții să nu scap aifonul, l-am trimis pe instagram și pe feisbuc direct, m-am ridicat tremurînd în patru labe și am făcut marșarier pînă într-un loc mai sigur, după care mi-am șters un fir de sudoare de le tîmplă.

Da, e mare scofală. Trebuie mult curaj.