M-am înhăitat în ultima vreme cu un imperialist american, A., fără ocupație, stă în 16ème.

Am plecat duminică dimineață cu el, cu vîntul din spate, ca să ajungem pe după amiaza la Soissons. Erau 100 de mails de făcut. La noi, în Europa, pragul psihologic la biciclit e de 100km. La ei, în Steits, e de 100 de mails. A. nu știe să numere decît în mile, picioare, yarzi, farănhaiți și nu dă semne că ar vrea să învețe puterile și multiplii lui 10. Și-a păstrat numărul de telefon american, astfel încît devine complicat să-l suni, așa că cel mai bine îi trimiți un mesaj pe feisbuc. Știe franțuzește cît de cît, dar nu vrea.

Era călare pe un Specialized Tarmac echipat cu Sram Red și cu roți Zipp 202 carbon. Pe ghidon trona o cameră Gopro cu care m-a filmat tot timpul din mers pe la spate de m-am trezit cu fundul pe feisbuc după aia. Ne-am oprit pe drum să filmăm și să tragem poze la toate castelele, castelașele, donjoanele, donjonașele, abațiile, abațiașele și la toate monumentele cu morții din războaie întîlnite pe parcurs. A doua zi am găsit pe feisbuc toate pozele, cu un lung text explicativ poetic la fiecare, mai ales la cele cu monumentele eroilor. Mi-am amintit că îl văzusem mai demult pe A. pozat cu uniformă de aia albă de marines și că dă laic la tot ce este poză și text cu WW I și II.

Mi-a zis că are 50 de ani și că a înscris o clauză în contractul de mariaj cu actuala lui nevastă că are dreptul să biciclească oriunde și oricînd, fără să i se poată reproșa nimic. Neveste a tot avut, din cîte mi-am mai dat eu seama, că are pînă acum minim 4 fete destul de mari, iar cu femeia lui actuală are doi băieți, dintre care unul în vîrstă de cîteva luni. Nevastă-sa e franțuzoaică de origine marocană, iar băieții au prenume cu o anume rezonanță. Mi-a zis că, din cauza asta, a luat decizia să vîndă tot ce are în State și să se mute cu totul în Franța, pentru că atmosfera este mult mai respirabilă din punct de vedere politic aici. În plus, Franța este o țară mult mai prietenoasă cu bicicliștii decît Statele Unite. Mai are de adus vreo două biciclete de acolo și gata.

Am ajuns la Soissons pe la vreo 3, împinși de vînt. Ne-am pozat la catedrală și ne-am urcat în tren. Pe drumul de întoarcere, ne-am trimis reciproc tone de poze prin FB.