Stăteam în echilibru la intersecție, așteptînd să se facă verde. Un djeuns cu nike și pantaloni de trening, turîndu-și nerăbdător scuterul, aștepta la semafor în mod excepțional lîngă mine. Eu nu mișcam nici măcar cu un centimetru. După o eternitate, fix cînd eram pe punctul de a pune un picior jos, învins, se făcu verde, îndreptai ghidonul și dădui să plec, ușurat. Scuterul pîrîi scurt și apucai să îl aud pe djeuns cum îmi lansează admirativ un bravo msio. Mi-a dat deci kudos. Trebuie să învăț să fac wheelie de acuma.