Am ținut un stand la o canferenția de tech. Ba chiar am fost și spicăr impostor pentru 5 minute într-un toc de vanitate, privilegiul sponsorului. Am purtat tricou corporatist. Am fost spectator la alte talk-uri. M-am umplut de goodies, pixuri, șurubelnițe și tricouri xxl.
Spicării ăștia, cînd îi vezi pe estradă, acolo, zici că-s mai ceva ca Einstein. Părul de pe burta mare ieșind de sub tricoul prea mic cu mesaj geek și pantalonii pe vine inspiră deșteptăciune. Ce contează că nu știu a lega două cuvinte și că, de fapt, n-au nimic de zis? Contează că big data, microservices, kafka și kubernetes.
Dar cel mai tare mi-a plăcut de spicărul ăla care și-a povestit depresia, cauzată de munca de evanghelist, cum lua el prozac și făcea terapii la șrinc în steits, după care a decis că e mai bine să demisioneze ca să își facă niscai self care, că oricum avea bani de nu îi mai putea duce.
Mi se pare mie sau e o mare modă în momentul de față cu depresiile și burnautul? Pe lîngă big data, microservices, kafka și kubernetes, evident.
2 comentarii:
Burnautul si kubernetele bate tot in momentul de fata.
Auzi, am iesit ieri cu famelia sa facem un picnic. Am ajuns noi intr-un loc pe malul Marnei, ceva frumos, un fel de poiana verde si intinsa. Numai ca, de indata ce am bagat nasul acolo, m-am blocat: toata poiana era plina de conationali la picnic, cu gratare, manele, tot tacîmul. Noroc ca nu se putea ajunge cu masina acolo, ca numai daciile parcate la botul calului mai lipseau.
N-are nici o legatura, dar simteam nevoia sa o zic.
Trimiteți un comentariu