Am primit cadou otrăvit acum ceva vreme un ceas inteligent cu cuc de marca G. În fine, nu e chiar smartwatch, dar cam toți sportivii wannabee si mamilii aflați în plină criză de 40-50 de ani au din ăsta.
Așa și, cum îmi plac foarte mult cifrele, m-am pus eu, pe lîngă pedalat, să mai și alerg din cînd în cînd. Auzi, eu și alergatul ca baba și mitraliera. Mîine poimîine să vezi cum mă bag la un maraton, un trail din ăla bazat sau la un aironman ceva. Nu mai zic nu, așa cum spuneam hotărît acum vreo 10 ani, rîzînd cu gura pînă la urechi de toți ăștia care veneau sprijinindu-se în cîrje la birou în fiecare luni dimineața. 

Una peste alta, m-am băgat și într-un  program de summer body intensiv și pot să zic că mi-a și ieșit puțin, lăsînd jos la cîntar o cantitate care echivalează cu un bax de St Yorre de 1,25l chaque. Să vezi acum cum îmi bat toate recordurile personale la urcat dealurile din împrejurimi cu bicicleta, ceva de groază, zici că am întinerit. 

Și chiar am întinerit, după cum pretinde ceasul. Are ăsta o funcție numită vîrsta fizică. Adică nu contează cîti ani ai de fapt, contează cît iți zice el că ai. Iar acum, zice că am cu 10 ani mai puțin decît se calculează după data din buletin. Cică acum vreun an aveam doar cu 2 ani mai puțin decît in realitate, după care tot am început să întineresc de-a lungul kilogramelor pierdute și a caloriilor consumate, am îmbătrînit puțin la loc vara, cînd am lăsat-o mai moale cu mișcarea și am reluat alte activități precum băutul, dupa care am început iarăși să întineresc, pînă în ziua de azi cînd sînt mai tînăr ca niciodată de cînd am ceasul. 

Îmi amintesc cum, acum ceva ani, furat de peisaj, m-am luat după niște brute care urcau côte de la Vacheresse (1,6km, cu o pantă în jur de 5%, destul de regulată, relativ ușor de făcut fără a forța) cu 29 la oră, crezînd că mă pot ține după ei. Și m-am ținut, numai că, odată ajuns sus, m-a luat cu tahicardie, cu un puls de 220 care nu vroia să mai coboare și m-am întins pe iarbă, așteptîndu-mi sfîrșitul, care însă n-a venit. Un tip, Greg, care era și el pe acolo, mi-a zis enigmatic: 
"We forget we're just mortals."