Am primit cadou otrăvit acum ceva vreme un ceas inteligent cu cuc de marca G. În fine, nu e chiar smartwatch, dar cam toți sportivii wannabee si mamilii aflați în plină criză de 40-50 de ani au din ăsta.
Așa și, cum îmi plac foarte mult cifrele, m-am pus eu, pe lîngă pedalat, să mai și alerg din cînd în cînd. Auzi, eu și alergatul ca baba și mitraliera. Mîine poimîine să vezi cum mă bag la un maraton, un trail din ăla bazat sau la un aironman ceva. Nu mai zic nu, așa cum spuneam hotărît acum vreo 10 ani, rîzînd cu gura pînă la urechi de toți ăștia care veneau sprijinindu-se în cîrje la birou în fiecare luni dimineața.
Una peste alta, m-am băgat și într-un program de summer body intensiv și pot să zic că mi-a și ieșit puțin, lăsînd jos la cîntar o cantitate care echivalează cu un bax de St Yorre de 1,25l chaque. Să vezi acum cum îmi bat toate recordurile personale la urcat dealurile din împrejurimi cu bicicleta, ceva de groază, zici că am întinerit.
Și chiar am întinerit, după cum pretinde ceasul. Are ăsta o funcție numită vîrsta fizică. Adică nu contează cîti ani ai de fapt, contează cît iți zice el că ai. Iar acum, zice că am cu 10 ani mai puțin decît se calculează după data din buletin. Cică acum vreun an aveam doar cu 2 ani mai puțin decît in realitate, după care tot am început să întineresc de-a lungul kilogramelor pierdute și a caloriilor consumate, am îmbătrînit puțin la loc vara, cînd am lăsat-o mai moale cu mișcarea și am reluat alte activități precum băutul, dupa care am început iarăși să întineresc, pînă în ziua de azi cînd sînt mai tînăr ca niciodată de cînd am ceasul.
Îmi amintesc cum, acum ceva ani, furat de peisaj, m-am luat după niște brute care urcau côte de la Vacheresse (1,6km, cu o pantă în jur de 5%, destul de regulată, relativ ușor de făcut fără a forța) cu 29 la oră, crezînd că mă pot ține după ei. Și m-am ținut, numai că, odată ajuns sus, m-a luat cu tahicardie, cu un puls de 220 care nu vroia să mai coboare și m-am întins pe iarbă, așteptîndu-mi sfîrșitul, care însă n-a venit. Un tip, Greg, care era și el pe acolo, mi-a zis enigmatic:
"We forget we're just mortals."
6 comentarii:
Da de ce e otråvit cadoul? Zice doar de bine.
Eu alerg pe banda rulanta 10 km in fiecare simbata. Nu de alta dar starea genunchilor si vremea de obicei proasta nu-mi permit sa alerg pe caldarim. Partea cea mai proasta e ca linga mine e intotdeauna cite o gagica mai tinara cu 20 de ani care alearga de doua ori mai repede si fara sa transpire ca o balenå. Stres, ce sa-i faci.
Da, mi se pare otrăvit, pentru că îmi adaugă o adicție in plus la acelea pe care le am deja. Plus că nu prea cred în tot ce zice. Iar de multe ori e un fel de Mr Obvious: știu că n-am dormit bine, mă uit pe ceas și îmi zice că n-am dormit bine.
N-aș putea să mă duc la sală: promiscuitatea, mirosul și eventualitatea dușului la comun îmi dau fiori negativi.
Avantajul de a locui in Cucuiata din deal e ca sala då fitze e la 631 de pasi de domiciliu. Deci nu am nevoie de dusul lor desi ar trebui sa le folosesc apa doar asa din principiu. MIrosul e OK, cum ziceam linga mine sint de obicei doar gagici si astea miros frumos de la naturå:)
Da, dar dacă e numai la 631 de pași, înseamnă că trebuie să faci mai mulți pe mașină. Dacă cat, găsesc și eu pe aproape o sală. Totuși, nu. În plus, am atins un nou achievement în termeni de "anti" în ultimă perioadă. Gîndul de a muri singur îmi surîde din ce în ce mai mult.
Påi toti murim singuri, asa cum ne si nastem singuri.
Da, sigur, dar să nu te mai știe nimeni și să nu-și mai aducă nimeni nimic aminte, să lași cît mai puține urme și să te retragi, ca pisica.
Trimiteți un comentariu