Ora 8 fără un sfert. Senzaţie de "déjà vu", dar cu 5 metri mai în faţă. De data asta mi-am adus lectură şi muzică de ascultat.
Pe la vreo 9 fără un sfert, în clădirea consulatului intră un mercedes de pe timpul lui Pazvanti şi un Peugeot 206 ceva mai hîrbuit. E ceva în neregulă?
La 9 şi un sfert vine doamna şi imi ia locul la coadă. Eu plec, ca să nu fiu dat afară pentru întîrzieri repetate.
La ora 10 şi un sfert nu e încă nimeni la birou, aş fi putut să mai stau, dar parcă poţi să ştii?
La 10 şi 20 primesc telefon. Aud în receptor cuvîntul victorie. Cică a costat chiar cu 5 euro de căciulă mai puţin, pe motiv că nu sîntem francezi. Mă simt mulţumit că sînt român.
Un comentariu:
Speranţe nu mai sînt de nici o culoare. Viza deja stă lipită la mine în paşaport şi pasaportul în loc sigur acasă :)
Ca să iţi spun exact traseul, trebuie să mă uit în documentaţie, pentru că am nişte lacune la limba chineză. Dar în mare e aşa: Paris - Pekin - Xian - Shanghai - Paris. Între Pekin şi Xian mai e o oprire iar între Xian şi Shanghai încă două.
Trimiteți un comentariu