Mu Cin Ceai

Consulatul Chinei de la Issy se deschide la ora 9.30.

La ora 8 dimineaţa aşteaptă deja vreo 70 de persoane ordonate frumos în faţa consulatului.
Mă pun la rînd, amintindu-mi cu nostalgie de coada pentru viză făcută la consulatul Franţei la Bucureşti şi de cozile anuale de la prefecturile franceze. Nu-mi pot împiedica un mic sentiment de satisfacţie cînd văd nişte persoane cu înfăţişare burgheză dînd mărunt din buze la vreo doi metri mai în spate. Sînt şi mai satisfăcut cînd, pe la ora 9, văd în spatele meu încă vreo 150 de persoane la coadă.
În clădirea consulatului intră pe rînd un Mercedes C Klasse, un Audi A6 şi un Volvo imens, dar nu ştiu de care, oricum nou. Toate cu placă de înmatriculare cu corpul diplomatic.
La 9.30 se deschide grilajul consulatului şi lumea se precipită înăuntru. Acolo se formează trei cozi: una pentru depunerea dosarului, una pentru agenţiile de turism şi a treia pentru plată şi ridicarea vizei, la care cu onor mă aşez. Vreo 20 de persoane în faţă. Prima coadă începe să avanseze într-un ritm foarte lent. La a doua se produce un scandal monstru. La coada mea se stă pe loc. Pe la 10.15 încă nu a venit nimeni la ghişeu. Mă gîndesc că n-are rost să îmi pierd serviciul pentru "faute grave" şi părăsesc coada, afurisind 1 miliard jumate de suflete dintre care nu s-a găsit nici unul capabil să încaseze nişte euraşi şi să-mi dea paşaportul înapoi.

Şi mîine e o zi. Voi lua o zi de concediu ca să mă consacru în totalitate statului la coadă.

Marele Zid are interesul să merite acest efort.