Vecina de alături a născut acum vreo lună. De atunci, îi zîmbesc cu simpatie pe hol de cîte ori o văd. Singurul contact pe care l-am avut cu ea înainte a fost cînd i-am sunat la uşă să o rog frumos să îşi mute grătarul în colţul opus al balconului, pentru că aerul din vastele mele apartamente devenise deja irespirabil.
Vecina de deasupra avea pînă acum cîteva săptămîni minim trei orgasme zgomotoase pe noapte. La început a fost simpatic, după aceea mai puţin, ba chiar complexant uneori. Prin nu ştiu ce miracol s-a oprit din orgasme, dar a început să cînte. Din ce şi cum cîntă mi-am putut da seama că e fan Vitnei Hiuston, Sailin Dzion (cu accent quebecoz, dacă nu v-aţi prins) şi Star Ac.
De mai mult timp mă agresează mirosul de ţigară din lift. Deşi e un lift frumos, proaspăt capitonat cu roşu, dintr-un bloc burghez, se pare că cineva o comite chiar în spaţiul îngust al maşinii de urcat persoane la etajele superioare. Nu mi-aş permite să critic pe fumători cu privire la obiceiul lor care este o alegere personală, însă cred totuşi că fumatul în ascensor e un obicei cît se poate de reprobabil. Convingerea mea este întărită mai cu seamă atunci cînd vin cu o migrenă babană pe cap seara de la lucru. De aceea am compus un afiş anonim în care le sugeram în termenii cei mai politicoşi cu putinţă celor interesaţi să îşi vîre ţigara aprinsă între cele două fese în timpul celor 30 de secunde necesare urcatului sau coborîtului. Afişul a dispărut din lift după vreo două ore, iar de atunci nici nu mai miroase a ţigară.
Un comentariu:
Aşa cum bine remarca domnul Lektor mai sus, este foarte importantă formula de încheiere, atunci cînd îi ceri celui pe care îl înjuri cu sete în scrisoare să accepte şi să agreeze cele mai alese sentimente pe care le nutreşti cu privire la distinsa lui persoană. :)
Cît despre nebuni în bloc, cunosc, cum să nu. Am stat ceva vreme în Tătăraşii Iaşului într-un bloc cu ţigani strămutaţi acolo de ceva ani. Era una cu un etaj mai jos care ziua tăcea şi noaptea ieşea să urle la fereastră. La etajul 2 stătea un domn care vara scotea uşa din balamale şi stătea tolănit de cald în chiloţi pe patul cu cuvertură din păr de cămilă aflat chiar în faţa uşii. În fiecare seară se organiza foc de tabără în faţa blocului. Cineva de la parter îşi încropise un ţarc în faţa geamului şi creştea găini înăuntru.
Altfel erau oameni de treabă. Cît am stat acolo, din înjurături şi ameninţări nu mă scoteam cu ei. Dar cînd am plecat, toţi mi-au mărturisit la uşa camionului plin cu mobilă că aşa vecini buni n-au avut ei niciodată.
Trimiteți un comentariu