Încetul cu încetul îmi descopăr valenţe nebănuite. Dintr-o viaţă anterioară ştiu deja cum se schimbă garnitura de la robinet. Rămîne să aflu de unde se închide apa. Dar nu e o problemă, voi face săpături arheologice şi voi găsi pînă la urmă. Iar acum am chiar şi o maşină de găurit, cu care chiar am dat găuri în perete în care am băgat şuruburi cu diblu!
Veni vremea să pun perdele. Am făcut deci amănunţite prospecţiuni pe la Ikea, Conforama şi Leroy Merlin, unde am identificat diversele posibilităţi. Apoi mi-am zis că nu strică să lansez o dezbatere publică despre diversele tendinţe în materie: panouri, jaluzele sau perdele, bare de aluminiu sau şină.
Nu mică mi-a fost mirarea să aflu că nici G. şi nici S. nu posedă perdele sau vreun accesoriu echivalent în locuinţele lor. În plus, nici nu intenţionează să se doteze cu aşa ceva, motivînd că ei nu au vizavi. Oricum, în viziunea lor, este mult mai agreabil să stai în apartament cu geamurile goale pentru că îţi intră mai multă lumină în casă. O perdea, oricît de fină, împiedică lumina să pătrundă şi în plus conferă interiorului un aspect cît se poate de dezagreabil. Fără perdea, turnul Eiffel rămîne mult mai bine vizibil. Un avantaj ar fi totuşi faptul că o perdea mai opacă ar elimina în timpul zilelor însorite reflexele nedorite în ecranul televizorului pe parcursul vizionării DVD-ului cu ultimul episod din Stăpînul inelelor, moment în care admirarea turnului Eiffel nu este chiar atît de necesară. Dezagrementul cu reflexele poate fi împiedicat şi prin folosirea storurilor exterioare, dacă imobilul este dotat cu aşa ceva, ceea ce se pare că este cazul pentru ambii interlocutori. Singura situaţie în care se acceptă mascarea vederii cu accesorii de tip perdea este aceea în care există un vizavi de unde cineva cu tendinţe voyeuriste ar putea privi cu neruşinare în interiorul wigwam-ului, deşi ei ziceau că pe timpul zilei nu este extrem de deranjant şi iarăşi pe timpul nopţii storurile exterioare sînt foarte utile. În plus, ele permit o mai bună izolare termică a apartamentelor, de îndată ce radiatoarele electrice au fost stinse.
Nevrînd să par un ciudat, n-am vrut să îmi expun convingerile intime - izvorîte din surse culturale diferite de ale lor - că pentru mine o cameră fără perdele, chiar şi fără vizavi, are un aspect de sală de aşteptare din gara de la Gălăneşti. Dar am luat notă de păreri şi astfel, curios, am aruncat nişte priviri în stînga şi în dreapta. Am văzut că toţi vecinii de la blocul din faţă au perdele la geamurile de la dormitoare şi de la sufragerii. Niciunul nu a prevăzut nimic pentru bucătărie, dar mulţi îşi ţin perdelele legate stil cortină pe timpul zilei. Îm amintesc că la vechiul apartament, unde n-aveam vizavi, dar aveam un bun post de observaţie, cei de la etajele superioare din blocurile mai mici din jur nu prea aveau perdele. Altfel, remarc totuşi că în magazine se găseşte cu uşurinţă tot ce trebuie pentru instalarea lor.
Aşa că singura concluzie ce pot să o trag de aici e că unii au perdele, iar alţii n-au.
8 comentarii:
Eu prefer perdelele.
Iti da un sentiment de intimitate.
Poate si pentru ca traiesc in .ro
am ris in hohote
tu ai dreptate, nu aia :) asa ca pune-ti perdele
emilia (lene sa login)
Stind eu si frecind in cratita cu mincarea tincilor, ma uit spre dreapta si ce vad? Vad un geam cu jaluzele textile (ridicate) si cu-n imens vizavi plin de alte geamuri pe care incep sa le studiez cu atentie si cu uluitoarea descoperire ca de-acum incolo, de fiecare data cind voi zari un geam fara perdele, ma voi gindi la gara din Galanesti. :) Asa ca am lasat mincarea pe foc si m-am grabit sa-ti comunic acest fapt foarte important pentru cursul vietii mei viitoare. :)
Cred ca urmatoarele erau totusi mai potrivite pe blogul tau.
Scrise lektorul cu referire la insemnarea ta:
"Cine spune ca inventatorul baterii de cimpie e si cel mai bun la asta? Uitati aici un exemplu de perfectiune in a trage concluzii perfect adevarate, cu un motz auriu si parfumat"
Comentai eu:
"Aia nu e batere de cimpie. Aia e o problema foarte serioasa caruia eu nici acum nu i-am dat de cap in mod satisfacator. De aceea la mine inca domneste haosul. Intr-o camera am jaluzele de plastic, in bucatarie jaluzele textile, in dormitor am ceva intre draperii si perdele, in sufragerie n-am nimic, nici macar un vizavi , in camera jr.-ului am perdele scortoase cu Peter Plys alias Winnie the Pooh (nu’s cum ii zice pe romaneste), la baie iar nimic, in schimb am un geam opac. Pe deasupra m-a impresionat sit-ul comunei Galanesti si nici macar nu e o exagerare.
Din punctul meu de vedere, insemnarea lui Iliuta are substanta si ma bucur ca deruta mea in privinta perdelelor nu e singulara. Sau poate ca e. Iliuta pare totusi stapin pe situatie."
Q: cite perdele puteti numara in vizaviul lateral din imaginea alaturata?
cursul vietii _mele_ viitoare....
se voia a fi.
Ce inseamna sa blogaresti in timp ce gatesti si te gindesti la Galanesti. Te metamorfozezi intr-un trubadur agramat. Da' macar iesi din rutina. :)
Cit priveste Q-ul, ce sa zic? Mi-am consumat numaratoarea pe ziua de azi. In plus observ ca ma obsedeaza gara aia. Sa ma ingrijorez, sa nu ma ingrijorez?... :)
Prieteni, pardon pentru tăcere dar încă nu am internet la domiciliu, aşa că eu dau găuri în continuare în pereţi şi mă uit la televizor.
Mai întîi ţin să precizez că mi-am instalat perdele. E o adevărată plăcere să te joci cu bormaşina şi cu burghiul de 6. Iar dacă ai avut inspiraţia şi ţi-ai luat şi capete de şurubelniţă pentru aceeaşi maşină o să vedeţi că şi înşurubatul e o plăcere.
Apoi recunosc cu mîna pe inimă că Lektorul are dreptate, e o batere de cîmpii. Dar şi D-na Em are dreptate, în sensul că e o problemă cu substanţă, aş spune chiar de integrare (sau de derivare, depinde de unde priveşti).
Cît despre gara de la Gălăneşti, aceasta este cît se poate de reală, se află pe linia 515 Dorneşti->Putna sau Nisipitu.
Imaginea alăturată nu se vede, zice ceva de "connection timeout", aşa că nu pot să număr.
Ei vezi, Ilutia s-a prins unde zace esenta, ceva de genul spune-mi cum stai cu perdelele ca sa-ti spun cine esti. Recunosc, sint un hibrid atins de globalizare si inca umblu dupa identitatea pierduta sau inca nedescoperita. Sau si una si alta simultan, functie de starea vremii, cine naiba mai stie...
Ah, inca ceva. Si Nisipitu are cirlig la mine. :) Totusi nu bate toponimele din Banat si nord-vestul tarii. Pe-alea le citeam cu glas tare din Atlasul Rutier si ma treceau fiori de bucurie. Pe bune. :)
Trimiteți un comentariu