După trezirea dificilă şi tîrzie de azi dimineaţă, cu o oarecare urmă de durere de cap, fără îndoială din cauză că am fost pedepsit că am bîrfit prea mult aseară şi nicidecum de la prea mult schnaps (cred că mulţi au sughiţat îndelung, neputînd să adoarmă), mi-am uns pe o felie de pîine nişte Saint Marcellin, în timp ce nişte camembert convenabil ales aştepta cuminte pe farfurioară să fie uns la rîndul lui pe o altă felie de pîine care urma şi ea să fie înmuiată în cafea şi mestecată cu multă poftă, întocmai ca prima.
Mmm, miam, miam! Mi-am pus atunci trei dorinţe pentru ziua de azi:
1. să merg la lucru cu transportul în comun
2. să mai pun mîna pe cîte o carte
3. să scriu azi ceva pe blog, neapărat
Aşa că m-am dus la gară şi, în timp ce mă gîndeam la ce să vă povestesc aici între două reprize de meci cu Gégé, am luat-o greşit prin nişte culoare şi m-am urcat în alt tren. După tren, am încercat să recuperez puţin din devierea de la traiectorie, luînd un autobuz în care am deschis cartea primită cadou ieri, scrisă în engleză, cartonată şi atîrnînd greu în poşetă. Am început să silabisesc concentrat şi, cînd am ridicat capul să repet în şoaptă fraza pe care o citisem a treia oară în speranţa că o voi înţelege în sfîrşit, am văzut că doamna de lîngă mine silabisea şi ea cu ochii în gol, cu un ghid de conversaţie anglé pe genunchi:
- Where is Brian?
- Brian is in the kitchen.
Privirile ni s-au intersectat un moment şi am zîmbit amîndoi complice.
Şi astfel mi-am îndeplinit deja cele trei dorinţe.
Vroiam să apăs pe "submit" cînd am fost înştiinţat prin mail de secretară că Gégé îşi serbează plecarea. Hm, acum ştiu ce pierd, dar oare cine o să îl înlocuiască?
Un comentariu:
2. să mai pun mîna pe cîte o carte.
Adica s-o citesti, s-o rasfoiesti sau s-o atingi...
Cind eram mititel le placea parintilor mei acordeonul si mi-au luat un meditator. Intre lectii ziceau: pune mina pe acordeon
Trimiteți un comentariu