Noi în anul două mii

Mi-a zis mai înainte un guguţă la birou că el n-ar îndrăzni să vină în tricou la servici. I-am zis că eu mă disting de el par la calite de mo travai. Aşa că ciocu' mic şi joc de glezne.

Păi cum să nu vin în tricou, cînd muşchii braţului se văd aşa de frumos profilaţi sub pielea bronzată, adăugînd astfel o latură virilă farmecului meu deja de netăgăduit?! Căci eu în ultimii zece ani nu numai că m-am deşteptat, ba m-am făcut chiar şi mai frumos! Nu ca ceilalţi foşti colegi de studii care s-au gîndit să organizeze nu ştiu ce întîlnire şi au început să deverseze pe internet cu poze de-ale lor, de tipul "eu după zece ani". Căci ce-arată acele poze? Păi depinde:
- cei care au rămas în ţară sînt toţi supraponderali, de regulă s-au tras în poză fie cu nevasta lor şnur, fie cu copilul mult iubit, fie cu amîndoi. Apoi mai au poze cu ei în vacanţă în Grecia sau Turcia, stînd la terasă cu o halbă de bere pe care au depus o mînă cu ghiuluri şi/sau cu un friptan ocupînd jumătate din cadru. Mai sînt imagini luate de la volanul aseisului sau lucrînd la două calculatoare de birou, trei leptopuri şi vorbind la două telefoane deodată.
- cei care au plecat în steits, deşi supraponderali, poate mai ceva ca primii, dau dovadă de ceva mai mult rafinament, fotografiindu-se tot cu nevasta şi copilul, dar într-un cadru ceva mai de vis, cu Munţii Stîncoşi sau Marele Canion în fundal. Un loc aparte îl ocupă fotografiile ce îi înfăţişează în dreptul unui şemineu, cu costum, cravată şi jiletcă roşie, ţinînd cîte un pahar de brendi în mînă, întocmai ca Jeiar şi Suelăn.
- canadienii arată unii ceva mai supli, alţii oleacă mai plinuţi, dar nu foarte tare, la unii le-a mai căzut părul, la alţii le-a mai crescut barba, pozele sînt în general cu oraşe cu zgîrie nori în bokeh.
- europenii în schimb sînt slabi şi ogîrjiţi, n-au nici maşină, nici casă şi se îmbracă numai cu haine ponosite, de la hilfe. De altfel, ei nici nu prea au trimis poze, crecă de ruşine.

Partea proastă în toată povestea asta e că 90% din chipurile din poze şi numele de dedesubt nu-mi spun nimic, nu ştiu de unde să le iau şi pace. Vîrsta, bat-o vina.