20 octombrie 2010

Nu te pune, bă, cu poliția

Iată că a venit în sfîrșit toamna cu al ei covor de frunze moarte și cu ale ei temperaturi scăzute de trebuie să dau drumul la încălzire noaptea, aceasta avînd un efect neplăcut asupra mea atunci cînd sosește prin poștă factura de electricitate. Venirea toamnei este acompaniată anul acesta de o penurie acută de carburant. Cînd trec cu bicicleta pe lîngă peco, cozile de zeci de mașini pe care unii proprietari le împing cu portiera deschisă și frîna de mînă lăsată în jos îmi amintesc de epoca de tristă amintire, cînd se circula cu soț, respectiv fără soț.

Eu pe bicicletă circul mai tot timpul fără soț și este foarte bine, mai ales atunci cînd merg pe sens interzis sau cînd trec preventiv pe roșu. Într-o sîmbătă dimineața, pe la vreo 7:30 (sfat: dacă aveți de dormit tîrziu, folosiți pentru aceasta zilele săptămînii, în uichend trebuie de profitat de fiecare secundă) ieșisem să cumpăr niște baghetă și niște croasante pentru micul jejun. Cum mă întorceam eu acasă pedalînd agale pe carosabilul umed pe care zăceau din loc în loc încleite și putrede frunzele moarte despre care vorbeam la începutul emisiunii, iată că din depărtare văzui cum culoarea semaforului din intersecția următoare deveni galbenă pentru ca imediat să se facă roșie. Măi să fie, nu s-a născut încă semaforul care să se pună cu mine, așa că trecui ferm ca să o iau la dreapta. Cum efectuam eu mîndru virajul respectiv, privind semeț peisajul pustiu citadin matinal, remarcai cum stătea pitită după colț mașina poliției, în care de-abia încăpeau mai mulți sarkozei în uniformă, ieșiți dis-de-dimineață la vînătoare de infractori, căci e știut faptul că atunci cînd poliția nu doarme, securitatea populației este asigurată, așa cum bine sublinia comandantul suprem în timpul unei vizite de lucru. Cum mă văzu, unul dintre ei duse mîna la piept ca să își scoată carnețelul, concomitent cu acționarea portierei în vederea deschiderii. Virajul meu nu era încă terminat, cînd, observînd cu ochi de vultur din spatele lentilelor frumoșilor mei ochelari gestul ostil al sarkozelului, avui un acces imediat de panică ce mă făcu să acționez brusc frînele bicicletei.

Covorul de frunze moarte de pe carosabilul umed despre care vorbeam mai sus fu astfel surprins de violența frînei. O clipă mai încolo zăceam întins pe același covor într-o poziție pe care unii ar fi interpretat-o drept lascivă dar numai eu știu că sub zîmbetul aparent tîmp pe care îl schițam se ascundeau numai sentimente curate, care iată că au fost în final recompensate: sarkozelul ostil renunță să mai iasă de la cald iar habitaclul mașinii de poliție nu fu suficient de bine izolat fonic încît să oprească hăhăielile în care izbucniră toți în timp ce mașina se îndepărta în trombă.

6 comentarii:

lektor spunea...

la intrarea in campus avem o intersectie unde la fiecare inceput de semestru sta pitit un echipaj de militie. Cum ia cetateanul virajul la dreapta pe rosu cum hop! fluierasul scoate stopul la control, procesul rezultind in 575 de firfirici amenda (=75 de neuro). Marii perdanti sint bobocii de anul intii pt ca-s singurii care nu cunosc traditia. Pe mine m-au amendat pina acum doar de doua ori din 20 de semestre. E bine zic.

Zdrîngu spunea...

Aici tariful e peste 90€.

Pina acum citiva ani iti lua si puncte de pe permisul de conducere, daca aveai permis, numai ca au fost unii mai coiosi si au cistigat in justitie, asa ca acum e numai amenda.

Costel spunea...

Ieftin, la mine tot ce trece pe rosu e min $250, amenda.

Zdrîngu spunea...

Foarte bine, sa se învețe minte infractorii dracu' !

Cora_ spunea...

Domnul Zdrangu, sunt alaturi de dumneavoastra la aceasta grea incercare rovocata de cazatura. :)) Ca in ultimii doi ani am batut recordul la cazut cu bicicleta si cu rolele. Si fara "ajutorul" politiei. La noi aici, politia serveste mai degraba pe autostrada sa te pazeasca daca ti s-a oprit masina si "sa se tina" la pietoni cand acestia traverseaza pe rosu, ca oile. Mie de multe ori chiar mi-e mila de ei, saracii.
Mai vara trecuta iesisem intr-o seara sa ne plimbam pe St Catherine, strada cea mai vizitata din Mtl. Mergeam usor si discutam, ne opream la stopuri. La un moment dat in spatele nostru cativa politisti-cadet pe bicicleta se opresc si unul ne zice prieteneste: Sunteti singurii care stati la semafor, bine faceti, apoi rade. Concluzia- politia a ras de noi ca stam la semafor.

Zdrîngu spunea...

La inceput stateam si eu la stopuri dar acuma m-am mai calmat.
Aici politia e cam a dracului, au obiective la prins infractori, nu conteaza de care, important e sa ii prinda, ca sa isi imbunatateasca statisticile. In plus e si o ostilitate destul de mare a populatiei de automobilisti.

Trimiteți un comentariu