Acum vreo 15 ani, am luat și eu avionul pentru prima data, plin de speranță, mîndrie și mînie, ca să mă procopsesc. De procopsit nu prea m-am procopsit cine știe ce, dar na, stăteam în arondismentul 14, văzusem deja turnul Eiffel, mă plimbasem pe strada Servandoni și mîncam un grec la Saint Michel cînd vroia mușchiul meu. De MacDo mă săturasem deja.

După vreun an, luam avionul înapoi ca să mă dau mare în vacanță acasă. M-am dus la o nuntă, la niște neamuri, în urbea X, județul Y. Mă scobisem și de 100 de mărci ca să dau la nuntă, făcusem ceva economii înainte. Pe la 1 noaptea, după paharul dulce, veni vremea să plec, că aveam vreo 6 ore de tren și avionul de întors era pe la vreo 11. Socrul mare era șef de gară și, ca să îmi arate onoare și respect, îmi propuse să mă ducă cu dacia lui. Bine, zic, mulțumesc frumos.

Ajungem la gară și acolo, în afară de niște aurolaci, nu mai era nimeni, normal. Mă pun în fața ghișeului și scot milioanele să îmi iau bilet. Nooo, zice tata socru, nu se poate așa, aici eu sînt șef, ia vino încoace pe ușa asta. Și mă bagă pe ușa din dos în ghișeul în care dormea Geta casierița. Bună seara domnu' Nelu, ce mai faceți, sînteți socru mare, aaa, ce mare a crescut fata! Mi se taie apoi bilet la clasa I într-un compartimet rezervat, ca să nu îmi deranjeze nimeni somnul lin pînă la Bucale, după care casierița pune cartonul cu "vin imediat" pe geam și ieșim tustrei pe piron, ca să așteptăm trenul acșelerat șinșimiișinși, discutînd aprins despre cum e în Franța, nu ca la noi, că românul e hoț, că nu sînt autostrăzi și toți fură pe capete. Între timp mai apăruseră cîțiva călători. Vine trenul, mă pup pe obraji cu tata socru și cu Geta, care îmi înhață fest rucsacul ca să mă ajute, strigîndu-l în același timp în gura mare pe conductor, ca să audă toți aurolacii și călătorii nou veniți: Domnu' Ionel, să aveți grijă să nu îl deranjeze nimeni pe domnu' în compartiment, că e venit din Fraaaanța!