Departe de mine starea de taliban al limbii române. E o limbă pe care dacă nici Vanghelie nu o stăpîneşte, de ce aş stăpîni-o eu? Totuşi, pasajul următor din Cotidianul îmi sună cel puţin ciudat:
Nu mai este vorba de sume acordate pentru top managementul unei companii. Sînt banii pe care îi pot primi şi angajaţii din middle sau chiar entry management.
Articol
Apoi, invit lumea să citească articolele lui Lucian Mindruţă din Jurnalul Naţional sau de aiurea, să vadă acolo ce înseamnă "brand" şi "rebrănduire", alături de multe altele. Nu de mult, am văzut pe TVRi o farmacistă căreia lumea îi întindea banii pentru medicamente pe "counter".
Îmi amintesc de asemenea de vremurile în care, mare web designer fiind, numeam secţiunile româneşti ale diverselor capodopere pe care le cream cu cuvinte ca: About us, Business, News, Contact us, Home şi alte asemenea, unele la indicaţiile agentului de vînzari care se numea Ion dar îşi zicea John şi care vorbea numai de market, income, turnover, share .
În acest context, mi se pare că textul următor se potriveşte ca o manuşă:
Stimate HRM,
Supozez că acknowledgement-ul acestor rînduri vă va confuza. Deşi market research-ul, tehnicile de merchandising, deployment-ul asset-urilor şi concedarea incentivelor cu endorsment-ul employer-ului sînt matter-uri foarte trendy, mă văd compelat să resignez din job-ul care mi-a fost asignat. Vă greetui şi vă flitui,Alin Dumitriu(Bazar bizar - povestiri de Radu Paraschivescu. Editura Masina de Scris)
4 comentarii:
Si daneza e virusata de englezisme, mai ales in flancul vorbitorilor tineri, si mai ales printre cei care zilnic inghit IT cu polonicul. Intr-o zi, m-am nimerit la una din mesele de la cantina cu trei sysadmini care discutau febril despre chestiuni tehnice legate de munca lor. Drept sa zic, a fost o experienta pe cit de ciudata, pe atit de relaxanta. N-am priceput decit secvente de propozitii, dialogul era imbibat de tehnicalitati si englezisme, iar eu mi-am vazut de mincare in liniste, tragind sporadic cu urechea la bolboroseala lor infundata. La un moment dat, vazind ca tac, s-au gindit, intr-un acces de cumsecadenie, sa-mi explice si mie despre ce era vorba. Tot cumsecade si politicos le-am multumit si le-am spus sa nu iroseasca energii pretioase pe chestiuni ce oricum nu ma intereseau. Asa ca mi-am vazut in continuare de orezul din farfurie :) sau ce era ca nu-mi mai amintesc, si m-am gindit ca daca chiar imi doresc sa maninc in liniste si in acelasi sa nu dovedesc un comportament antisocial, autist, ma asez la masa cu sysadmini. :) In rest, sint de fapt genul vorbaret. :)
Prin Franta cum mai e cu englezismele? Ca din cite stiu, francezii sint cei mai bataiosi in lupta cu virusii limbii lui nenea Shakespeare. Ori sint pe cale sa cedeze?
Eu sînt de părere că textele, discursurile, emisiunile de radio şi TV sau orice se adresează mai multor persoane trebuie să utilizeze o limbă cît mai puţin poluată. Pe scurt, sînt de părere că trebuie să înţeleagă toată lumea.
Sînt de acord în schimb că informaticienii au jargonul lor, juriştii de asemenea, economiştii vin şi ei cu limbajul lor ş.a.m.d. şi zic că lasă-i să vorbească în legea lor, atîta timp cît fac bine ce fac.
N-aş vrea să intru în polemici înflăcărate, e plin internetul de gramatici şi a-gramatici, dar chiar şi în discuţiile între membrii aceleiaşi comunităţi "tehnice", atunci unde nu e cazul, de ce să vorbeşti prostii în engleză, cînd poţi vorbi aceleaşi prostii în româneste? :) Ca să-mi exemplific ideea, îl citez din nou pe Radu Paraschivescu:
"Era, bineînţeles, o tîmpenie să înlocuieşti cravata cu gîtlegăul şi sutienul cu ţîţarniţa. Însa de aici la commitment-ul în faţa challenge-ului era cale lungă."
Cît despre înverşunarea franceză pentru păstrarea limbii, într-adevar e o dezbatere la nivelul societăţii. Îmi amintesc de un articol din Le Monde de acum vreun an, în care autorul zicea că francezii n-au de ce să se teamă de stricarea limbii prin englezisme dat fiind faptul că multe cuvinte care intra în limba franceză în ziua de azi, de fapt se întorc la matcă, pentru ca sînt plecate acum secole în urma din franceză înspre engleză. Tot la nivelul societăţii, nu de mult a fost o dezbatere dacă e sau nu cazul ca obiectul limba engleza să fie obligatoriu la şcoală. Dezbaterea s-a fîsîit în scurt timp, însă partea pozitivă e că toata lumea a fost de acord că predarea limbilor străine lasă de dorit în Franţa.
Coborînd la nivelul nostru, al muritorilor, nu mi se pare că ar fi vreo problema. E drept că în informatică se utilizează cu precădere cuvinte franceze (care provoacă mereu hilaritate în rîndurile românilor, vreţi ceva exemple? :) ), dar nu datorită vreunui act normativ. În acelaşi timp nici nu există reţineri cînd e de utilizat un englezism pe ici pe colo. Simptomatic pentru o bună parte a populaţiei, în schimb, mi se pare cazul şefei mele, care nu ştie limba engleză, însă nu ar recunoaşte-o în ruptul capului, dar, în virtutea argumentului purităţii limbii, cere traduceri şi folosirea limbii franceze la orice schimb de informaţii pe care îl avem cu furnizorul nostru american.
Vrem exemple, da da da!!
"Vrem exemple, da da da!!"
Spre ruşinea mea, pentru că am spus că sînt comice, traducerile franţuzeşti nu îmi mai provoacă zîmbete ci au intrat undeva în zona normalului pentru mine. De ce mi s-or fi părut comice acum cîţiva ani?
Iată spre exemplu ce gasesc cînd mă duc în "Panneau de configuration":
- Affichage
- Ajout de matériel
- Ajout/Suppression de programmes
- Barre de tâches et menu Démarrer
- Clavier
- Comptes d'utilisateurs
- Connexions réseau
- Contrôleurs de jeu
- Courrier
- Date et heure
- Imprimates et télécopieurs
- Options d'accessibilité
- Options d'alimentation
- Options de modems et téléphonie
- Options des dossiers
- Options Internet
- Options régionales et linguistiques
- Outils d'administration
- Polices
- Scanneurs et appareils photo
- Sons et périphériques audio
- Souris
- Syst?me
- Tâches planifiées
- Voix
Trimiteți un comentariu