20 februarie 2005

Pauză

O săptămînă fără: e-mail, internet, telefon, etc.

Dar parcă merită:

5 comentarii:

M. spunea...

Da, merita. Si? Ai invatat sa schiezi?... :)

Iliuţă spunea...

Io zic c-am învăţat. Prima zi proful ne-a dus mai la baza pîrtiei, pe teren aproape plat, şi ne-a învăţat să ţinem schiurile în plug şi să facem viraje tot în plug.
A doua zi, am urcat la 2000 m şi acolo am învăţat să facem viraje cu schiurile paralele, gradînd înclinarea pantei. De aici la frîna cu schiurile paralele n-a fost decît un pas.
A treia zi am facut toată pîrtia familială (deşi familială, pe alocuri e comună cu pîrtia olimpică) de la 2000m pîna în vale, la 900m, unde am primit un pahar de şampanie că am absolvit cu succes cursul. Apoi am rămas pe cont propriu şi am avut ocazia să perfecţionăm pînă la măiestrie mişcările învăţate. :)
Daca ajungeţi pe la Igls, lîngă Innsbruck, întrebaţi de Peter de la şcoala de schi din mijlocul satului, vă învaţă bine să schiaţi. De cîte ori explică ceva, te întreabă dacă "Alles clar?" (sper că am scris bine) :)
Aha, încă ceva, au o "Gulaschsuppe mit brot" la iglul de sus de pe Patcherkofel, medicament, nu altceva. Costă 3,50?.

M. spunea...

Dom'le, daca ai invatat sa schiezi in trei zile, este de toata lauda. Probabil ca metodele de invatare sint altele decit pe vremea copilariei mele. Deh, si alt echipament, schiezi si fara sa vrei in el. Lumea e mai putin inhibata, e mai plictisita, absoarbe totul dintr-o dat'... :) Totul merge mult mai rapid in ziua de azi, ca nici nu stiu cum e mai bine. Pe mine m-a invatat tata, care tot dupa ureche a invatat si el si, intr-un an, am fost la un club de schi, cu cantonament si toate cele. Dupa care a venit grosul: mii de bete date, impreuna cu prietenii pe drumurile forestiere si pirtiile din jurul Brasovului, da' tot nu pot sa folosesc cuvintul maiestrie, nici macar in zilele mele bune de schi. Mai ramine intotdeauna cite ceva de invatat. :)

Iliuţă spunea...

"Pe mine m-a invatat tata, care tot dupa ureche a invatat si el si, intr-un an"
Ei vezi, tocmai chestia asta cu "după ureche" cred că e cheia. De exemplu, eu am învăţat să patinez tot aşa, "după ureche", cînd eram copil. Rezultatul e că nici pînă în ziua de azi nu reuşesc să tai gheaţa pe partea dreaptă (pe stînga zic eu că merge fără probleme) şi acum oricît aş încerca, nu pot să schimb nimic. Dacă prindeam mişcările cum trebuie de la bun inceput, cu metodă, poate alta era treaba acum.

Iar cu schiurile, îmi amintesc că pe vremuri nu existau clăpari şi legături din astea cum sînt acuma. Îmi amintesc ceva de nişte arcuri oribile şi de nişte bocanci mai altfel.
Bineînţeles că nu poate fi vorba de măiestrie, dar zic eu că obiectivul meu a fost atins: să pot face o coborîre cu o viteză cît de cît şi cu niscai viraje, fără să înalţ slujbe la sfintele moaşte că să nu cad :)

M. spunea...

"Dacă prindeam mişcările cum trebuie de la bun inceput, cu metodă, poate alta era treaba acum."

Da, ai si tu dreptate. Un fel de
"trained and organized common sense", cum bine zicea nenea Huxley. :)

Trimiteți un comentariu