De cîte ori trec prin grădina Luxembourg, nu scap fără a recita spasmodic în minte cuvintele lui Anatole France, învăţate cîndva la o lecţie de limba franceză în liceu şi extrase dintr-o carte pe care de altfel n-am citit-o niciodată:
"Ce que je vois alors dans ce jardin, c'est un petit bonhomme qui, les mains dans les poches et sa gibecière au dos, s'en va au collège en sautillant comme un moineau."
3 comentarii:
Nu stiu franceza (inca). :) Nu vrei sa faci un pustiu de bine si sa traduci citatul?
Cu multumiri...
Nu înseamna mare lucru, ci doar:
"Ceea ce văd în parc este omuleţul acela care, cu mîinile în buzunare şi cu ghiozdanul în spate, mergea la şcoală săltăreţ ca o vrabie."
Ca să vezi cîteodată ce-ţi poate rămîne în minte.
O fi obsedanto-spasmodica recitarea frazei cu pricina, dar mie mi se pare vesela si optimista. Cumva de bun augur. Ma gindesc ca daca tot sintem inevitabil loviti de fel de fel de obsesii, macar sa fie unele de bine. A ta pare in ordine. :)
Trimiteți un comentariu