01 martie 2005

Mahalaua

Nu există vizită pe care să o fac în România şi să nu particip măcar la o nuntă, banchet de clasa a XII-a sau altă sindrofie de acest tip. Particip e mult spus, de fapt privesc din spatele barului sau printre uşi, din bucătăria restaurantului unde se întîmplă să fim ca acasă. Ce spectacol! Odată am stat o vreme să privim nunta unui ins care a fost prin Germania la furat şi care umblase tare bine pe acolo. Ce maşini opriseră în faţa restaurantului, ce toalete ţopîrlăneşti aveau femeile! Dar muzica le depăşea pe toate. Nişte lăutari (moderni, cu chitări electrice şi cu orgă Yamaha, manelişti adică) cîntau de jale în cinstea unui neam de-al nuntaşilor care n-avusese noroc şi acum se perpelea la pîrnaie.
Dar de ce povestesc eu toate astea cînd alţii le zic mult mai bine, mai elaborat şi mai academic, ba mai mult, au puterea să teoretizeze? Ia uitaţi-vă ce articol fain a apărut în 22.

4 comentarii:

Lektor spunea...

Articolul e absolut cutremurator. Nu pot spune mai mult.

Dragos Novac spunea...

Mda, e destul de dur si foarte real insa nu mi se pare dracu' atat de negru totusi. E drept ca sunt niste lucruri foarte agresive si stridente care si pe mine ma fac cateodata sa ma gandesc foarte serios daca nu am facut o greseala imensa ca m-am intors. Eu cred ca sunt si multe lucruri bune, le vad zi de zi, in plus cred ca mi-am creat un ecosistem care ma lasa sa ma bucur de ele, fara sa ma afecteze celelalte foarte mult. Cand balanta s-o strica, asta e, trebuie luata o decizie.

Deocamdata la fatza locului eu vad mai multe plusuri decat minusuri, si trendul mi se pare incurajator.

Iliuţă spunea...

E posibil să ai dreptate că sînt mai multe plusuri decît minusuri. Şi eu văd o grămadă de lucruri bune de cîte ori mă întorc, însa nu pot să afirm că sînt mai multe bune pentru că pur şi simplu nu ştiu, îmi lipseşte aparatul de măsură.

De altfel, nici măcar nu era vorba despre asta, ci despre mahala ca fenomen de societate.

Altfel, am putea vorbi la nesfîrşit discuţii despre a veni sau a pleca, e mai bine la noi decît la ei şi invers, emigrarea - o soluţie, dar e plin internetul de discuţii interminabile pe temele astea.

De fapt, eu nu ştiam cum să semnalez un articol care mi-a placut şi am găsit cu cale să exemplific din experienţa personală ca să sugerez de ce mi-a plăcut. :)

fotogermanicus spunea...

Si daca Romania nu face decat sa imprumute un trend de "mahalagizare" ceva mai global? Si asa cum sta bine oricarui trend ajuns in Romania sa fie exagerat? Nu cred ca cei ce sunt pe afara innoata numai in ape elevate incat sa nu observere tendintele asta si in societatile in care traiesc ei. Eu cel putin ridic mina pentru Germania si zic ca si pe aici s-au ivit ceva semne inca de ceva ani in urma... Sper sa ma insel.

Trimiteți un comentariu