21 martie 2005

Autografe

Mă încearcă o oarecare părere de rău.
În sfîrşit, Umberto Eco şi-a lansat în Franţa ultimul roman, La mystérieuse flamme de la reine Loana.
La Paris e în plină desfăşurare Salonul Cărţii. Ieri, Umberto Eco a dat dedicaţii la standul editurii Grasset de la tîrg. Iniţial m-am gîndit să mă înarmez cu ediţia în limba română a noului sau roman, care a apărut de hăhă, şi să încerc cu orice preţ să obţin o semnătură pe prima pagină, din partea autorului.
Ieri însă a fost o zi foarte frumoasă, am vazut oameni care chiar făceau plajă pe malurile Senei. N-au mai avut răbdare să aştepte semnalul de start al primarului Delanoë la Paris Plage.

Sub influenţa vremii, am compus următorul raţionament-scuză:
- La Salonul cărţii va fi foarte multă lume.
- E puţin probabil ca doritorii de dedicaţii de la Eco să fie în numar mic, cred că va fi chiar bataie, avînd în vedere succesul romanelor sale.
- Programul unui "star" de acest gen se schimbă neîncetat. E sigur că va fi acolo chiar la ora 15, aşa cum scrie pe sit?
- Afară e foarte frumos.
- O dedicaţie de la autor nu mi-ar servi la mare lucru, decît poate orgoliului personal. Poate că aş fi putut să o comercializez dupa aceea? :)
- Ce-aş fi putut să-i spun în momentul (prea scurt) în care i-aş fi întins cartea spre semnare, că îmi place foarte mult ceea ce face?!
- Oricum, mult mai plăcute sînt aventurile lui Adso din Melk, Casaubon, sau Roberto de la Grive, decît o semnatură pe o foaie de hîrtie, smulsă în condiţii îndoielnice.

Aşa că am lăsat-o baltă.

Să îmi pară rău ...
Să nu îmi pară ...

5 comentarii:

Lektor spunea...

Plaja sau autograful lui Eco? Eu as alege plaja din noiembrie pina in iulie, si autograful intre august si octombrie.

M. spunea...

Sa nu-ti para. Parerile de rau se contabilizeaza la purgatoriu. :) Iar daca il intrebai pe Eco, ti-ar fi zis probabil ca o zi insorita dupa o iarna lunga petrecuta afara, eventual lecturind una din cartile lui in vreun parc dezmortit, are mai multa valoare decit inghesuiala claustranta de la autografe. "De la fereastra, printre jaluzelele coborate, trecea o dunga de soare, primavara-n jur straluce'n vazduh si pe campuri exulta" (*). Pai sa nu-ti vina sa te agati de dunga aia de soare ca de-o liana si sa te-arunci strapungind jaluzelele si fereastra? Sa iesi afara, sa vezi cum e cu cimpurile alea? Scenariul asta e sugerat de un om care traieste mult prea la nord si caruia i s-a facut brusc de-un cimp de lavanda inflorita. :)

*Din "Misterioasa flacara a reginei Loana" - pag. 10.

M. spunea...

Am scris: "ti-ar fi zis probabil ca o zi insorita dupa o iarna lunga petrecuta afara"

Sper totusi ca n-ai petrecut iarna pe-afara. :)

Corectie: "ti-ar fi zis probabil ca o zi insorita petrecuta afara, dupa o iarna lunga" etc, etc, etc.

Iliuţă spunea...

Asta imi aminteste de un vechi scheci de pe vremea cealalta cind cineva nu reusea sa spuna "fapte, nu vorbe" ci doar "vorbe, nu fapte".

M. spunea...

Vorba ceea: la inceput a fost... vorba. :)

Trimiteți un comentariu