Diversitate

De vreo două luni de zile am un coleg nou la birou. S., amatorul de mac şi apple, a plecat şi în locul lui a venit M.

E francez dar de origine marocană, cu gabaritul uşor depăşit, conduce un Mercedes, are o barbă mijită de tip "fir-în-dinte" şi nu crede nici în mac şi nici în apple, dar crede în profet. La cantină e o adevărată problemă pentru el alegerea mîncărurilor, îl văd cum umblă debusolat în fiecare zi, neştiind ce să aleagă. Într-o zi, era în meniu o pizza cu chorizo şi m-a întrebat aparte ce este acela chorizo.
- Cum, nu ştii? Cîrnaţul acela picant spaniol de culoare roşie. Ciorìso, sau şorizò, la alegere.
- Ce-ai spus? Nu înţeleg, cu ce e făcută pizza?
- Aaa, zic, e cu porc.
- Mi-ai spus exact ceea ce vroiam să aflu, mulţumesc, îmi zîmbeşte el ruşinat îndreptîndu-se către standul cu legume.

E un tip bonom, zîmbeşte împăciuitor la discuţiile în contradictoriu şi stă cuminte la locul lui, iar azi a venit cu croissant-e delicioase la micul dejun ca să începem ziua într-un mod agreabil pînă la venirea şefei blocată în trafic. În fine, nu prea are spor la treabă dar, dat fiind mediul, nu e grav. Mai neplăcut este că nu pare să se prindă de nici un spirit de glumă, în special dacă vorbele fac referinţă la alcool (despre sex încă nu am glumit). Ultima dată am avut dreptul la o întreagă prelegere foarte serioasă despre cît de pervers e vinul, cum la început iei un pahar, după care mai iei unul şi tot aşa, pînă îţi bei minţile. Şi n-are dreptate?

Tocmai ce-am descoperit un Syrah de Maroc neaşteptat de civilizat, să nu uit să îmi cumpăr o sticlă zilele astea.