29 mai 2006

Ani de glorii şi de împliniri măreţe

S-a întors cu faţa, a închis ochii şi m-am pregătit să o sărut ca lumea, adică încet, aşa, cu figuri, cu tot tacîmu', da' ce-i asta, neică? Mi-a băgat puţin vîrfu' limbii, a început să şi-l mişte repejor în sus şi în jos; probabil aşa credea ea că se procedează, după care s-a tras şi şi-a lăsat capu' pe umăru' meu, adică gata, am făcut-o şi pe-asta! ...Ce aiureală! Adică mişto, în principiu, da' n-am prea înţeles nimic şi parcă avea buzele prea moi şi prea mici, nu ştiu cum naiba.
Ovidiu Verdeş - Muzici şi faze

Zică lumea ce-o zice, da' cartea asta-i tare, tăticu'! Mai am jumate şi am ca un filing că n-o să mai dureze mult. Noroc ca n-am decît 30 de minute de tren pînă la servici.

5 comentarii:

luciat spunea...

Subscriu, super carte!

Cezar spunea...

Uau!

Bianca spunea...

Da... chiar e tare. Dar ce e senzational e ca generatia de cobai din care fac si eu parte(anul capacitate+admitere intr-a opta, generatia 83,84,85) a prins aceasta carte in programele si manualele alternative de liceu, de se cruceau profele comuniste de romana prin cancelarii ca'i semnul diavolului...

Cynthy spunea...

tot ce e stralucitor ia ochii, nu va lasati pacaliti de cuvinte, vedeti daca e ceva si in spatele lor. In plus, cu tot regretul, dar Veres nu face decat sa updateze De veghe in lanul de secara. Cui nu ii trebuie originalitate si vrea o poveste placuta... enjoy. eu una nu ma omor dupa.

Iliuţă spunea...

Da, asa e, insa Verdes scrie despre lucruri pe care le-am trait eu insumi, ceea ce il ridica in ochii mei. De fapt nu il ridica pe el, ci pe cartea lui, care mi-a adus citeva momente de fericire. Da, fericire pura.

Trimiteți un comentariu