Hai tec

Într-un moment de intensă conştiinţă profesională asociată cu auto-reproşuri că ar trebui să mă intereseze totuşi astfel de lucruri, am decis ieri să mă duc la Firma-cu-mărul-muşcat - Expo. Mi-am făcut aşadar înscrierea pe internet avînd grijă să bifez că nu vreau deloc să primesc mailuri cu reclame de la numita firmă şi am fugit pe la 4 şi jumătate de la birou. Încă de la ieşirea de la metrou am descoperit un lucru îmbucurător care compensa oarecum efortul venirii acolo pentru a vedea nişte gadgeturi, că expoziţia e în aceeaşi hală în care se va desfăşura în luna noiembrie tîrgul de vinuri. De ce este un lucru îmbucurător? Pentru că aveam în acest fel ocazia să revăd traseul de urmat din hala de expoziţie înspre metrou ca să nu mai păţesc ca anul trecut cînd am avut mari dificultăţi cu găsirea drumului la ieşirea de la tîrgul de vinuri.

Fac o paranteză ca să spun că în timp ce scriu aceste rînduri, M. marocanul s-a apropiat de biroul lui G. ca să întrebe ceva. Tocmai a intrat cineva în birou şi M. a luat mîna dreaptă de la c*$^, pe care le scărpina de zor, ca să dea noroc cu noul venit.

Dar să revenim. La intrarea la expoziţie a trebuit să negociez cu cerberiţa cu cămaşă albă - culoarea purităţii şi a gingăşiei - ca să îmi dea un badge, deoarece cutra de calculator alb - culoarea purităţii şi a gingăşiei - nu vroia să îmi recunoască înscrierea făcută pe internet. Mi s-a spus că sînt necesare minim două ore de la înscriere ca informaţia să ajungă la ei în epoca internetului, dar eu cred că e din cauză că am făcut greşeala să bifez că nu intenţionez să cumpăr nimic de la expoziţie.

Cum mă plimbam eu printre standurile cu ipozi, mecuri şi accesoriile asociate întrebîndu-mă ce naiba caut eu acolo - e grav, doctore? - privirea mi-a fost atrasă de nişte sîni generoşi de-abia reţinuţi de un sutien sexos cu două numere mai mic decît era necesar. Nişte oameni, destul de numeroşi, se uitau la sîni cu mare interes în timp ce cineva îi gîdilea ca să le facă un lifting. Am remarcat chiar prin asistenţă nişte guri căscate din care se prelingeau fire de salivă. Am priceput atunci că era standul firmei Ădăubi şi chirurgul făcea o demonstraţie de Ădăubi laitrum, noul program de prelucrări grafice. Cîţiva metri mai încolo a fost improvizat un studio în care defilau nişte manechine şi nişte fotografi despre care am citit pe un afiş că erau vestiţi le trăgeau în poză. Dacă stau să mă gîndesc bine, chiar era mişto la expoziţie.

Fără nici o legătură cu subiectul, doresc să închei cu una de-a lui Uelbec® ce-am citit-o dimineaţă în tren:
"A trăi fără lectură e periculos, trebuie să te mulţumeşti cu viaţa, asta poate duce la asumarea de riscuri."