Cheie franceză

De vreo două luni aveam un robinet pe care oricît de tare l-aş fi strîns, apa tot curgea în chiuvetă picătură cu picătură.

Am văzut aşadar cum se instala încetul cu încetul evidenţa că fie trebuie să chem instalatorul, fie trebuie să desfac singur robinetul. Trebuie spus că nici una dintre variante nu mă bucura în exces dar situaţia ajunsese la un nivel critic zilele trecute, cu aportul nemijlocit al picăturii chinezeaşti care îşi continua insolentă ritmul neuro-percutant, plus că un auto-reproş pervers începea să îşi facă loc în mod subliminal:
- Bă, nici un robinet nu eşti în stare să repari?

Atunci am hotărît să îmi cumpăr cheie franceză.

Aceasta este o sculă pe care cred că o cunoaşte toată lumea, dar poate mai puţini ştiu că în ţara lui Molière (şi a lui Jacques Chirac, desigur) aceasta se numeşte cheie engleză. Am achiziţionat aşadar obiectul, plus o cutiuţă cu garnituri cu dimensiuni variate, ca să fiu sigur că măcar una se potriveşte, după care am venit acasă cu inima îndoită.

M-am luptat apoi cu robineţii de la care se închide apa peste tot. Odată învinşi, am purces la demontarea robinetului defect, care s-a dat bătut după vreo jumătate de oră, timp în care reuşisem să îmi amintesc de chestia aia cu braţul forţei. La constatarea că niciuna dintre garnituri nu se potrivea, cu cuvinte binevoitoare strecurate printre incisivi, am hotărît să întreb pe Google dacă nu are el vreo soluţie la problemă, ocazie cu care am constatat că îmi lipseşte un vocabular tehnic elementar în limba franceză. După încă ceva vreme, mi-a ieşit în cale un sit. Profit acum de ocazie să înalţ un pahar în sănătatea celui care l-a făcut, să-i dea Domnu' sănătate şi împlinirea tuturor dorinţelor. Am aflat atunci că dacă toate garniturile normale se cheamă joint în schimb fix garnitura pe care trebuia eu să o înlocuiesc, se cheamă clapet.

Fuga înapoi la magazin după clapeţi. Presupunînd că nu există decît un tip standard de clapet, nu m-am deplasat şi cu robinetul, pe care îl montasem la loc din cauză că doamnei îi trebuia apă la bucătărie. Am văzut la magazin că respectivii clapeţi se clasificau după faptul că aveau gaură sau n-aveau gaură. În fiecare categorie, aceştia mai puteau fi clasificaţi după diametru (fi) şi după grosime. În categoria clapeţilor cu gaură existau alte două subcategorii: clapeţi de tip Grohe şi clapeţi pe a căror cutie nu scria că sînt de tip Grohe. Apoi, mai erau clapeţi cu diametre (fi) ale găurii diferite. Îmi aminteam vag că era vorba de un clapet cu gaură, dar de dimensiuni necunoscute. În faţa unei astfel de diversităţi şi a cunoştinţelor tehnice nule ale unuia dintre vînzători, în cinstea căruia nu ridic nici un pahar, m-am întors acasă, m-am războit din nou cu robineţii şi cheia franceză, m-am întors din nou la magazin şi am identificat clapeţii cu gaură de tip non Grohe, cu diametrul de 15mm, diametrul găurii de 4mm. Grosimea nu a putut fi identificată, întrucît clapetul iniţial era atît de uzat încît orice încercare de măsurare ar fi dus la rezultate eronate. Cum aplicarea unor metode de estimare complicate îmi părea oarecum inoportună, am achiziţionat clapeţii care păreau cei mai potriviţi, cu grosimea de 4mm. Care s-au dovedit buni.

Calmul s-a reinstalat în căminul familial. În cinstea victoriei incontestabile obţinute, am ieşit la o faleză prin Parij şi am sorbit cu nesaţ o bere albă cu lămîie la terasă, cu faţa la stradă.