Nu am ratat

Motto: Vreun premiu academic pentru opera mustăciosului de lipsa căruia se plîngea o anume parte a blogosferei nordice? Dar mustăciosul ar fi întîmpinat o asemenea propunere cu un rîs homeric sau, după dispoziţia momentului, cu acel surîs de indulgenţă miloasă ce-l avea pentru nimicurile lumeşti.

• Canalul de manele. Excepţional.
  Videoclipul meu preferat e acela cu copila care primeşte apeluri pe telefonul mobil cînd se află în sala de clasă, de la un domn pe la vreo 40 de ani. Iese apoi în curtea şcolii unde încinge cu colegele şi cu respectivul domn un cîntec cu dans prin care îşi exprimă sentimentele. Îmi plac mai ales cadrele care insistă spre zonele pelviene aparţinînd participantelor la horă.
• Aventurile familiei Vijelie. Magnific.
  Puteţi face astfel o incursiune în viaţa de zi cu zi a unui om talentat. Protagonistul emisiunii are şi un clip pe canalul de mai sus, foarte bun. Se plimbă cu un beemveu cu şofer şi plînge ceva, dar din cauză că a trebuit să mă duc la masă nu am putut afla ce.
• Concertul de muzică de cameră ţinut de nişte entuziaşti ai muzicii în urbea X, la iniţiativa primăriei şi a unui director de şcoală, om de aleasă cultură, dascăl între dascăli. Talentul celor trei viori şi al violoncelului a fost umbrit pe alocuri de elevii aduşi cu forţa întru umplerea sălii şi de telefoanele lor care nu încetau să sune.
  Merită de amintit aici despre cum era decorată sala mare a bibliotecii orăşeneşti unde a avut loc evenimentul cultural: pe peretele din spatele artiştilor, între două panouri cu citate de Eminescu despre Bucovina se afla steagul naţional, alături de cel al Uniunii Europene. Cred că mint dacă spun că pe ceilalţi pereţi se aflau şi icoane, dar oricum, tare bine-ar mai fi stat acolo!
  
• Din dragoste. Tulburător.
  Nelu din Galaţi locuieşte o vreme la ibovnica lui din Braşov, care stă cu maică-sa. Cam beţiv Nelu ăsta, dar pseudo-soacra lui afirmă că părea băiat bun. O pune de-un copil cu domnişoara, după care dispare în natură, adică la Galaţi, unde are deja o nevastă şi un alt copil. Realizatorul emisiunii se duce după el şi îl aduce în studio să se confrunte cu fosta lui iubită şi cu mama ei, prilej de trăiri înalte.
• Friptura de mistreţ cu sos de coacăze de la un restaurant local. Fără comentarii.
  Atîta doar că vinul a fost excepţional de prost.
  


• Crăciunul perpetuu şi repetitiv din IC552 Suceava-Bucureşti, cu sau fără Hruşcă (de altfel un exemplu strălucit de reconversie profesională). Se poate constata că cel care a selecţionat pentru CFR potpuriul de melodii de sezon din repertoriul autohton sau internaţional este un mare cunoscător, cu gusturi delicate, un estet. Nu am înţeles totuşi ce căuta printre melodii o colindă interpretată de fratele Şeicaru, despre care se ştie că nu este o somitate în materie.
  - Domnule naş, n-aţi vrea să daţi mai tare şi să închideţi?
  - Nuuuu, nu se poate, aşa e din construcţie. Da' ce, nu vă place?
  Aşadar 6h06' cu precizie nemţească pe ritm de gingălbelşi, treipăstori, flori dalbe, oholinait (sailăntendbrait) şi de zgomote de tipul "ţac-fîîssssss" produse la fiecare trei secunde de către o uşă automată ce se încăpăţîna să se tot închidă şi nu reuşea. În locul ei, pe la Vereşti aş fi lăsat-o baltă. Noroc cu celularul unei domnişoare din faţa mea, care din cînd în cînd îmi amintea cu sonorul la maxim melodia aia cu versuri frumoase din Mişăn imposibăl:
  

  Ta! Na-na-na. Ta! Na-na-na.
  Ta! Na-na-na. Ta! Na-na-na.
  Tànanaaaaa, tànanaaaa
  Tàna!

  După Ploieşti i-am cerut naşului CD-ul cu melodiile de neuitat pe care le-am ascultat în buclă, în vederea continuării feeriei sonore şi în altă parte, dar mi-a zis că nu poate să mi-l dea. Păcat.