Ca o prefigurare a zilei de mîine, ţin să aduc un omagiu d-lui Lektor-san care, fiind român, este implicit poet. Reproduc aşadar versurile nemuritoare care îl consacră în panteonul marilor clasici ai literaturii:
Plasticul tensionat ţipă de durere.
Florile de vişin din flautul fermecat îi alină trecerea.
Aşteptăm nerăbdători apariţia în volum.
Hai!
Un comentariu:
Dacă spun de ce ţipă plasticul atunci se destramă tot farmecul, cititorul va fi văduvit de plăcerea descoperirii profunzimilor adînci ale poeziei.
Mîine se termină şcoala, se adună elevii în careu, coroniţe, cărţi, etc :)
Trimiteți un comentariu