19 ianuarie 2006

Haiku-ul de aur

Ca o prefigurare a zilei de mîine, ţin să aduc un omagiu d-lui Lektor-san care, fiind român, este implicit poet. Reproduc aşadar versurile nemuritoare care îl consacră în panteonul marilor clasici ai literaturii:

Plasticul tensionat ţipă de durere.
Florile de vişin din flautul fermecat îi alină trecerea.


Aşteptăm nerăbdători apariţia în volum.
Hai!

3 comentarii:

lektor spunea...

Oo, hen-naa-guy-jin Iliuta, domo arigato gozaimasu!

Poate ar fi util sa spui si de ce tipa plasticul de durere :-)

lektor spunea...

Aa, am uitat sa intreb ce se intimpla miine de trebuie prefigurat prin haikuuri? Are cumva legatura cu revista "22" (infiintata la 20 ianuarie '90)? Sau cu "Literatorul" din 1880?

Iliuţă spunea...

Dacă spun de ce ţipă plasticul atunci se destramă tot farmecul, cititorul va fi văduvit de plăcerea descoperirii profunzimilor adînci ale poeziei.

Mîine se termină şcoala, se adună elevii în careu, coroniţe, cărţi, etc :)

Trimiteți un comentariu