Tablouri dintr-o expoziţie

Expoziţiile de artă nu pot fi văzute de către oricine, ci numai de către cei care merită, aşa cum numai aceia care sînt neprihăniţi şi care s-au curăţat prin smerenie şi suferinţă de toate păcatele ştiute sau neştiute au acces la mîntuire şi la viaţa veşnică.

La ora 10 fără cinci, cu puţin timp înainte de ora deschiderii, în faţă la Grand Palais se afla o anume masă de oameni, ordonaţi cu toţii pe trotuar, numai bine ca să formeze o coadă de vreo 150 de metri.

- Subţire, mi-am şoptit în barbă între mustăţi, am trecut prin altele, mai grele. Vreo 45 de minute - o oră şi sîntem intraţi. Nici nu e aşa de mult. Chiar am şanse mari să nu fiu obosit chiar de la început.

Cum lumea începea să se adune, am avut revelaţia că erau de fapt trei cozi: una pentru persoanele exonerate - ah, oare cum e să fii exonerat? şi ce trebuie să faci ca să devii? - una pentru persoanele care şi-au făcut rezervare - draci, nu s-au mai găsit bilete cu rezervare nici cu lumînarea cu mult timp înainte! - şi a treia, pentru plebei, la care stăteam şi noi smeriţi cu gîndul la pămîntul făgăduinţei a cărui intrare se zărea cu puţin mai departe dar care în scurt timp ne-am dat seama că era cam de neatins.
Pentru că cerberul care păzea intrarea în Hades lăsa mai întîi să treacă un număr estimativ n natural de exoneraţi - am înţeles că ei erau cei fără de păcate, îi aşteptau direct cîmpiile elizee special amenajate pentru ei înăuntru - mai aşteptam cîteva minute fără să se întîmple nimic, apoi lăsa să treacă un număr reprezentînd cam [2/3*n], după care durau cam 10 minute pînă să lase să-şi termine pelerinajul de la Compostelle un număr de [n/2] de păcătoşi.
Pe măsură ce minutele se scurgeau, răceala trotuarului se instala în mod pervers în tălpi, orice mişcare a capetelor muritorilor de la coadă dădea un fior de falsă speranţă, orice avansare mai mare a cozii de rezervaţi de alături făcea ca sentimentul de inegalitate socială să atingă cote de explozie, iar fiecare apariţie a cerberului lăsa impresia că n/2 devenise de fapt n/3, dacă nu chiar n/4.
Pînă la urmă, unul din paznici a avut o sclipire neobişnuită de inteligenţă şi a trecut pe lîngă noi anunţînd că mai avem de aşteptat trei ore, provocînd astfel o selecţie naturală care a fost salvatoare: mulţi din faţă au părăsit coada adresînd printre dinţi vorbe dulci organizatorilor, iar efectul a fost că am avansat în mod drastic. Totalul aşteptării: 2h30'.

Iar expoziţia? Cum a fost expoziţia?