Tăierea moţului

Azi se împlineşte un an de cînd eul-blog n-a mai rezistat şi a dorit să iasă la suprafaţă în toată splendoarea lui, în ciuda protestelor viguroase şi repetate ale eului-eu care, măcar o dată, dădea dovadă de o urmă de bun simţ, arătîndu-şi înverşunarea firească în raport cu acest fenomen la modă. În urma gîlcevei a reieşit că eul-eu a avut dreptul să fie şi chiar a fost realmente autorul primei însemnări din jurnal, toate celelalte care au urmat fiind mai mult sau mai puţin dominate de eul-blog care, aşa cum au remarcat unii distinşi cititori neliniştiţi, s-a şi sinucis în cîteva rînduri sucombînd uneltirilor josnice ale eului-eu.

via

Aş fi vrut să compun un mesaj aniversar în de acum dulcele meu stil clasic, numit şi "batere de cîmpii" de unii savanţi de la înalte şcoli nordice. Acest mesaj aniversar ar fi putut spre exemplu să transfigureze în mod artistic crezul meu poetic dar, fiindcă însemnările sînt aproape toate aici încă, domniile voastre veţi putea deduce şi singuri acele non-principii pe care am vrut să le aduc la lumină în ultimul an de zile. Un singur lucru aş vrea totuşi să precizez: în realitate, eul-eu nu este proprietar şi nici nu aspiră să fie proprietar de Hummer, în timp ce eul-blog este.

Dar, în conformitate cu lipsa de inspiraţie ce guvernează acest loc de ceva vreme* nu găsesc nimic de scris despre ocazie care să intereseze într-o oarecare măsură pe onoratul public şi care să îmi satisfacă mie însumi orgoliul de creator. Astfel, nu-mi rămîne decît să acord şi eu nişte premii cerute cu insistenţă de o anumită parte a cititorilor, proprietari şi ei ai unor astfel de locuri de dat cu propriul cap.

Se acordă premiul "Întîiul lăsător de comentarii (în ordine cronologică)" domnului Lektorič, el fiind primul care a reacţionat printr-un comentariu la inepţiile de debut ale eului-blog, lăsîndu-mi speranţa că aş putea continua. Îi mulţumesc pe această cale.

Se acordă premiul "Cititorul cel mai misterios şi totodată al doilea lăsător de comentarii (în ordine cronologică)" domnului M. pentru opacitatea savant cultivată de care a dat dovadă la începuturi. Domnul M. s-a grăbit acum un an să reacţioneze şi el printr-un comentariu, dar după cel al d-lui Lektorič.

Se acordă premiul "Cititorul cel mai insistent sau F5-ul de aur" domnului Lektorescu, pentru refresh-urile regulate pe care le efectuează pe prima pagină acestui sit, provocîndu-mi astfel vagul regret că nu i-am oferit ceva nou de multă vreme.

Se acordă premiul "Cel mai cultivat cititor" domnului M. pentru comentariile meşteşugite şi pe alocuri pline de înţeles numai de el ştiut.

Se acordă premiul "Secretul Polichinellei" domnului Lektorovici, pentru contribuţia sa decisivă la lămurirea numitului secret.

În felul acesta, se poate acorda fără nici un regret premiul "Cea mai graţioasă cititoare" doamnei M. pentru comentariile meşteşugite şi pe alocuri pline de înţeles numai de ea ştiut. Şi sensibile evident. Şi mai ales lipsite de ţepi, fenomen ce mie îmi este de altfel destul de misterios, dar care s-ar putea explica oarecum prin lipsa articolelor cu tematică de integrare. Cu această ocazie, se decorează doamna M. cu "Ordinul integrării clasa I".

Se acordă premiul "Cel mai suspicios cititor" domnului Lektorsen, evident, atrăgîndu-i-se totodată atenţia că înţepăturile - unele mai reuşite, altele nu - pe care i le-am adresat adesea sînt mai cu seamă amicale. D-l Lektorsen primeşte şi el "Ordinul derivării clasa I", cu menţiunea "hai băi, de ce-ai şters blogu'?".

Trofeul "Îîîîîîîîh" pentru contribuţii esenţiale la studiul onomatopeelor este cîştigat de doamna M., cu precizarea că la fel de bine l-ar fi meritat şi d-şoara Zeeny, dar mi-ar fi stricat mie seria alternantă de premii.

Se mai acordă de asemenea premiile "Cititorul cel mai rafinat din punct de vedere culinar" şi "Cititorul cel mai puţin iubitor de megonads®" domnului Dulecteur. Mai e nevoie să spun de ce?

Se acordă premiul "Cel mai consecvent cititor" domnului Lektor şi doamnei M. deopotrivă din motive evidente numai de mine ştiute.

Aş mai dori să acord menţiunea specială "Cititorul în carne şi oase" domnului Dadi cu care am avut plăcerea să mă întîlnesc de curînd şi al cărui efort cultural** de excepţie m-a salvat în nenumărate rînduri de la o plictiseală cronică.

Tuturor celorlalţi trei rătăciţi care au mai trecut pe aici le acord cu mare plăcere premiul "Cititorul pur şi simplu" şi le cer iertăciune pentru că nu am loc să îi enumăr pe toţi, dat fiind numărul lor impresionant de mare.

Acestea fiind zise, închei aici înşiruirea de premii, trofee şi decoraţii căci mă cam dor degetele de la tastat şi apoi, dacă tot aţi ajuns pînă aici, aţi face mai bine să vă întoarceţi degrabă la treburile dumneavoastră, să nu vă certe şeful, nevasta, soacra, amanta sau mai ştiu eu cine că nu vă ocupaţi de lucrurile cu adevărat importante în opinia lor. Dacă aţi făcut-o mai devreme, atunci vă adresez cele mai calde felicitări, dar e inutil, din moment ce aţi abandonat deja lectura şi nu aveţi cum să citiţi aceste rînduri.

Orvoar deci. Pe curînd?!

-------
* În mod paradoxal, inspiraţia şi implicit calitatea fructului acestei inspiraţii, insemnările, sînt în fapt invers proporţionale cu popularitatea blogului dată de statistici.
** Salutăm pe această cale revenirea pe ţeavă a sitului Scriptorium care, sperăm că va funcţiona în curînd în întregime.