Azi în drum spre casă, în ultimul moment a urcat în tren un domn agitat, altfel destul de respectabil, la costum-cravată. Trenul pornit, domnul s-a aşezat pe o banchetă, din servieta de laptop a extras delicat un păhărel sigilat de iaurt cu fructe pe care, cu un gest sigur, l-a muşcat astfel încît să-i practice un orificiu în partea inferioară. Apoi s-a pus pe supt, ţoc ţoc, pînă ce conţinutul păhărelului s-a scurs în totalitate în sistemul digestiv al domnului.
Păhărelul s-a transformat în final într-un acordeonaş.
În acelaşi moment, în acelaşi vagon, un cerşetor interpreta stîngaci la flaut o cunoscută melodie clasică, nu ştiu care.
3 comentarii:
da! in sfarsit recunosc stilul!! ai scris l'Ecume des jours sub pseudonim, nu??
Nu nu, nu era pseudonim. De fapt mă cheamă Boris.
Acum că m-ai făcut curios, o să caut şi eu textul, ca să îl citesc şi să îmi recunosc şi eu stilul :)
Absolut delicat haiku-ul lektorian! Stima noastră şi mîndria!
Trimiteți un comentariu