20 ianuarie 2006

Tăierea moţului

Azi se împlineşte un an de cînd eul-blog n-a mai rezistat şi a dorit să iasă la suprafaţă în toată splendoarea lui, în ciuda protestelor viguroase şi repetate ale eului-eu care, măcar o dată, dădea dovadă de o urmă de bun simţ, arătîndu-şi înverşunarea firească în raport cu acest fenomen la modă. În urma gîlcevei a reieşit că eul-eu a avut dreptul să fie şi chiar a fost realmente autorul primei însemnări din jurnal, toate celelalte care au urmat fiind mai mult sau mai puţin dominate de eul-blog care, aşa cum au remarcat unii distinşi cititori neliniştiţi, s-a şi sinucis în cîteva rînduri sucombînd uneltirilor josnice ale eului-eu.


Aş fi vrut să compun un mesaj aniversar în de acum dulcele meu stil clasic, numit şi "batere de cîmpii" de unii savanţi de la înalte şcoli nordice. Acest mesaj aniversar ar fi putut spre exemplu să transfigureze în mod artistic crezul meu poetic dar, fiindcă însemnările sînt aproape toate aici încă, domniile voastre veţi putea deduce şi singuri acele non-principii pe care am vrut să le aduc la lumină în ultimul an de zile. Un singur lucru aş vrea totuşi să precizez: în realitate, eul-eu nu este proprietar şi nici nu aspiră să fie proprietar de Hummer, în timp ce eul-blog este.

Dar, în conformitate cu lipsa de inspiraţie ce guvernează acest loc de ceva vreme* nu găsesc nimic de scris despre ocazie care să intereseze într-o oarecare măsură pe onoratul public şi care să îmi satisfacă mie însumi orgoliul de creator. Astfel, nu-mi rămîne decît să acord şi eu nişte premii cerute cu insistenţă de o anumită parte a cititorilor, proprietari şi ei ai unor astfel de locuri de dat cu propriul cap.

Se acordă premiul "Întîiul lăsător de comentarii (în ordine cronologică)" domnului Lektorič, el fiind primul care a reacţionat printr-un comentariu la inepţiile de debut ale eului-blog, lăsîndu-mi speranţa că aş putea continua. Îi mulţumesc pe această cale.

Se acordă premiul "Cititorul cel mai misterios şi totodată al doilea lăsător de comentarii (în ordine cronologică)" domnului M. pentru opacitatea savant cultivată de care a dat dovadă la începuturi. Domnul M. s-a grăbit acum un an să reacţioneze şi el printr-un comentariu, dar după cel al d-lui Lektorič.

Se acordă premiul "Cititorul cel mai insistent sau F5-ul de aur" domnului Lektorescu, pentru refresh-urile regulate pe care le efectuează pe prima pagină acestui sit, provocîndu-mi astfel vagul regret că nu i-am oferit ceva nou de multă vreme.

Se acordă premiul "Cel mai cultivat cititor" domnului M. pentru comentariile meşteşugite şi pe alocuri pline de înţeles numai de el ştiut.

Se acordă premiul "Secretul Polichinellei" domnului Lektorovici, pentru contribuţia sa decisivă la lămurirea numitului secret.

În felul acesta, se poate acorda fără nici un regret premiul "Cea mai graţioasă cititoare" doamnei M. pentru comentariile meşteşugite şi pe alocuri pline de înţeles numai de ea ştiut. Şi sensibile evident. Şi mai ales lipsite de ţepi, fenomen ce mie îmi este de altfel destul de misterios, dar care s-ar putea explica oarecum prin lipsa articolelor cu tematică de integrare. Cu această ocazie, se decorează doamna M. cu "Ordinul integrării clasa I".

Se acordă premiul "Cel mai suspicios cititor" domnului Lektorsen, evident, atrăgîndu-i-se totodată atenţia că înţepăturile - unele mai reuşite, altele nu - pe care i le-am adresat adesea sînt mai cu seamă amicale. D-l Lektorsen primeşte şi el "Ordinul derivării clasa I", cu menţiunea "hai băi, de ce-ai şters blogu'?".

Trofeul "Îîîîîîîîh" pentru contribuţii esenţiale la studiul onomatopeelor este cîştigat de doamna M., cu precizarea că la fel de bine l-ar fi meritat şi d-şoara Zeeny, dar mi-ar fi stricat mie seria alternantă de premii.

Se mai acordă de asemenea premiile "Cititorul cel mai rafinat din punct de vedere culinar" şi "Cititorul cel mai puţin iubitor de megonads®" domnului Dulecteur. Mai e nevoie să spun de ce?

Se acordă premiul "Cel mai consecvent cititor" domnului Lektor şi doamnei M. deopotrivă din motive evidente numai de mine ştiute.

Aş mai dori să acord menţiunea specială "Cititorul în carne şi oase" domnului Dadi cu care am avut plăcerea să mă întîlnesc de curînd şi al cărui efort cultural** de excepţie m-a salvat în nenumărate rînduri de la o plictiseală cronică.

Tuturor celorlalţi trei rătăciţi care au mai trecut pe aici le acord cu mare plăcere premiul "Cititorul pur şi simplu" şi le cer iertăciune pentru că nu am loc să îi enumăr pe toţi, dat fiind numărul lor impresionant de mare.

Acestea fiind zise, închei aici înşiruirea de premii, trofee şi decoraţii căci mă cam dor degetele de la tastat şi apoi, dacă tot aţi ajuns pînă aici, aţi face mai bine să vă întoarceţi degrabă la treburile dumneavoastră, să nu vă certe şeful, nevasta, soacra, amanta sau mai ştiu eu cine că nu vă ocupaţi de lucrurile cu adevărat importante în opinia lor. Dacă aţi făcut-o mai devreme, atunci vă adresez cele mai calde felicitări, dar e inutil, din moment ce aţi abandonat deja lectura şi nu aveţi cum să citiţi aceste rînduri.

Orvoar deci. Pe curînd?!

-------
* În mod paradoxal, inspiraţia şi implicit calitatea fructului acestei inspiraţii, insemnările, sînt în fapt invers proporţionale cu popularitatea blogului dată de statistici.
** Salutăm pe această cale revenirea pe ţeavă a sitului Scriptorium care, sperăm că va funcţiona în curînd în întregime.

13 comentarii:

Alex Brie spunea...

Multumesc pentru o lectura foarte informativa si instructiva, Maestre! De muult n-am mai fost pus in fata unui post beater or the fields precum acesta. Dar, deh, ce-i frumos e frumos.
La multi ani si tine-o tot asa, ca e bine!

Anonim spunea...

Aflandu-ma printre ratacitii aia care umbla de nebuni pe coridoare si se mai opresc in dreptul unui birou unde se vorbeste un pic mai tare si se rade bine... am nimerit 'la ceas aniversar'. :D

Deci, da... ca sa nu lungesc vorbele ca se termina prajiturile, eu zic la cat mai multe cuvinte cu inteles!

Mulzani! Mulzani!

zeeny spunea...

Vai, ador petrecerile!! (well, actually i don't, da' nu da bine la popularitate sa admit asta) Ce bucurie, ce fericire! La cat mai multi, maestre, e o onoare pentru noi.. noi, Zeeny I, evident, sa va citim. (rataciti, auzi.. ntztztz)

Zdrîngu spunea...

Băăăi, da' de unde pînă unde petrecere, ai?
Aici e ceremonie serioasă, cadru festiv, strîngeri de mînă, discursuri la tribună, nu ... petreceri. Auzi!
:)

Şi d-l Lektor, vă rog io, nu mai plîngeţi că mi se rupe inima în două.

Zdrîngu spunea...

Da, Iliuta e cam tare de cap si conduce Hummerul.
Ma duc sa-mi rulez o tigara.
:)

zeeny spunea...

ma scuzati.. cred ca am gresit petrecerea... *buza de jos incepe sa tremure vizibil
dar m-au indus in eroare prajiturile de la postul anterior mie.. *fuge plangand similare lacrimi crocodilesti

nota observatorului atoate-obiectiv..: nu mai bine o lasai petrecere? la cata lume plange, parca e -god forbid and knock on wood- priveghi! :-P

Anonim spunea...

Chiar... eu am ramas asa: nu mai sunt prajituri?
Chiar si astea virtuale se termina?!

Ci fel di cuvantari, conferinta sau alt eveniment 'oficeal', fara protocol mai este asta?

Hai Zeeny sa mancam o prajitura de la patiseria din colt, si gasin noi un' sa bem si un vinut...
Can' termina lumea de cuvantat aici, ne intoarcem cu niste sticle pentru motul asta taiat.

Ail bi bac!

Zdrîngu spunea...

Haidi băi, păi n-ai zis, Zeeny că nu-ţi plac petrecerile? Sau ţi-ai zis că poate-i rostul de o prăjiturică ... :)

Dom-le, mai întîi laureaţii ţin discursuri, după aceea ne adunăm într-un cadru neprotocolar şi degustăm şi noi o şămpănică, un vinişor, o ciorbiţă de văcuţă, o fripturică de purceluş şi după aceea chiar şi o prăjituricăăăă. Orchestra Real M din Adîncata va interpreta melodii de neuitat, să moară calu'.
Păi se poate plăcere fără suferinţă măi stimatelor doamne şi domnişoare?!

zeeny spunea...

regret, mi-am schimbat optiunile. eu am auzit "vinut". cine a zis "vinut"?

vin(ut) 1 data, vin(ut) de 2 ori...

*ramane intr-o asteptare expectativa, cum a zis profa de romana odata

M spunea...

Motto: "Aduceti cupele cu vin. Vin? Lapte n-aveti?"

(din Motanul Incaltat)

Recunosc, insemnarea asta m-a amutit jumatate din zi. Abia acum pot sa produc si eu o biiguiala relevanta, numai de mine inteleasa. Tacerea mea s-a mai datorat si faptului ca, suspicioasa si eu (cred ca-i molipsitor), am "recitit" cu mare atentie* blog-ul de fata, in intregime, sa vad daca intr-adevar merit aceste nenumarate si minunate premii flatante. Merit! :) Asadar, se adeveri in fine mantra mamei mele vizionare, care, pe parcursul intregii copilarii si adolescente a subsemnatei, a tinut sa-mi spuna repetitiv, direct si absolut nesubliminal, ca sint brinza buna in burduf de ciine. In aceasta minunata zi de 20 ianuarie - anno domini 2006 - iata, brinza a iesit la lumina in toata splendoarea. Multumesc mama, multumesc Iliuta!

Bucuroasa, mindra si cu o lacrima discreta in coltul sting al ochiului drept - asa cum cere orice integrare reusita in cultura si societatea daneza pe cale (totusi) de a eradica janteloven-ul - iau mina lektorului, cea cu care nu si-a astupat fata, si o ridic in semn de victorie. URA!

---

*cu mare atentie, intrucit elucubratiile subsemnatei au un asemenea grad de sofisticare incit nu le-am mai inteles nici eu. :)

Anonim spunea...

Aplaud din usa si ma uit dupa protocolul cela...

Anonim spunea...

Mulţumesc, mulţumesc, pentru premiu. Aş vrea cu permisiune dumneavoastră şi eu la rândul meu să mulţumesc:

* mamei, care mi-a pus cartea în mână,
* tatei care a avut grijă ca bambiliciul să nu devină predominant în activităţile mele -- folosind mijloace de persiasiune caracteristice,
* prietenei mele din clasa a IX-a care mi-a dat papucii fără preaviz.

Sigur că acesta din urmă nu e m-a ajutat foarte mult în devenire, dar profit de aceast trecător moment de glorie s-o fac de ruşine.

Altfel, un an nou şi mai bun!

Dragos Novac spunea...

felicitari si la mai mare :)

btw, nice layout

Trimiteți un comentariu