Dezintegrare

Înţeleg perfect cît de greu este să ai probleme cu calculatorul de acasă şi să nu te pricepi deloc. Numai că dacă eşti în situaţia asta îţi închipui că oricine are tangenţă cu domeniul informatic este un meşter priceput în instalări de programe şi configurări de sisteme de calcul.

Aşa se face ca am petrecut o după-amiază la o familie de portughezi aciuaţi prin Franţa care m-au rugat să trec pe la ei "să mă uit oleacă" la calculatorul familial.

Am urmărit mai întîi cu sonorul tare la televizor emisiunea de gaguri de amatori şi am rîs cu poftă. Am mîncat dintr-o prăjitură făcută chiar de gazde, deci ne-cumpărată de la patissier-boulanger-ul din colţ. Din prăjitură ne-am servit fiecare cum am vrut şi n-am aşteptat să ne vină rîndul la platou, care nu a circulat din mînă în mînă în jurul mesei la care nu am stat cu o ţeapă înfiptă în posterior. Oamenii s-au jucat pe bune cu ficioru-miu pînă l-au înnebunit şi nu s-au făcut doar că îl ating tandru cu dosul degetelor pe obrăjori. Bineînţeles că i-au amintit fetei lor că ar fi cazul să le dăruiască şi ea un nepot. Aceasta a dat ochii peste cap a lehamite.

Aaa, m-am uitat şi la calculator. Ca fond de ecran era o poză din Portugalia lor natală, cu un pod roman, prilej ca gazdele să îmi spună însufleţite cîte lucruri extraordinare au făcut romanii în Portugalia şi cum se păstrează pînă azi şi cum limba e latină, etc.

Ei da, e cam clişeu, dar credeţi-mă că a fost ca acasă.