20 ianuarie 2005

Mmm se întoarce. Un nou început

Nu căutaţi nici o semnificaţie la acest titlu, pentru că nu are niciuna. Nimeni nu se întoarce şi nu există nici un Mmm.

Cînd mă gîndesc la bloguri şi la volumul de texte publicate pe internet de diverşi, am un sentiment de ezitare. Ce-ar putea să aducă nou înca un blog pe internet, decît înca nişte vorbe goale? Îmi vine în minte imediat ce spunea nenea Kundera:

"La graphomanie (manie d'écrire des livres) prend fatalement les proportions d'une épidémie lorsque le développement de la société réalise trois conditions fondamentales :
1) un niveau élevé de bien-être général, qui permet aux gens de se consacrer à une activité inutile ;
2) un haut degré d'atomisation de la vie sociale et, par conséquent, l'isolement général des individus ;
3) le manque radical de grands changements sociaux dans la vie interne de la nation (de ce point de vue, il me paraît symptomatique qu'en France, où il ne se passe pratiquement rien le pourcentage d'écrivains soit vingt et une fois plus élevé qu'en Israël. Bibi s'est d'ailleurs fort bien exprimée en disant que, vu de l'extérieur, elle n'a rien vécu. Le moteur qui la pousse d'écrire, c'est justement cette absence de contenu vital, ce vide).

Mais l'effet, par un choc en retour, se répercute sur la cause. L'isolement général engendre la graphomanie et la graphomanie généralisée renforce et aggrave à son tour l'isolement." (Le livre du rire et de l'oubli)

Adică, în traducere:

"Grafomania (mania de a scrie cărţi) ia în mod fatal proporţiile unei epidemii atunci cînd dezvoltarea societăţii realizează trei condiţii fundamentale:
1) un nivel ridicat de bunăstare generală, care permite oamenilor să se consacre unei activităţi inutile;
2) un înalt grad de atomizare a vieţii sociale şi, în consecinţă, izolarea generală a indivizilor;
3) lipsa radicală a marilor schimbări sociale în viaţa internă a naţiunii (din acest punct de vedere, mi se pare simptomatic că în Franţa, unde practic nu se petrece nimic, procentul de scriitori este de douăzeci şi unu de ori mai mare decît în Israel. De altfel, Bibi s-a exprimat foarte bine spunînd că, privit din exterior, ea nu a trăit nimic. Motorul care o împinge să scrie este tocmai această absenţă de conţinut vital, acest vid).

Dar efectul, ca o reacţie inversă, se repercutează către cauză. Izolarea generală generează grafomanie, grafomania generalizată întăreşte şi agravează la rîndul ei izolarea."

De bine, îmi este bine. Izolare, cît încape. Mari schimbări ... nu prea. Deci simt un fel de "absenţă de conţinut vital, acest vid". Adică mă cam plictisesc :)

5 comentarii:

Anonim spunea...

Asta fu punctul pe i. Mi s-a reconfirmat de ce "nenea Kundera" (1) m-a zgindarit la "esentiale" atunci cind i-am citit cartile. Spune citeodata cite-un adevar brutal de te lasa fara replica. Asa si cu grafomania. Curat vicios. Cercul.
No, de fapt doream sa zic ca pot recomanda un leac, doua, hai trei, impotriva plictiselii endemice din societatile in care nu se intimpla nimic: crescutul unui copil, o iubire mistuitoare de om, de cauza, de idee ori... urcatul unui munte.

(1) Apelativul asta -- "nenea" -- imi provoaca reactii pavloviene. Ne-am mai intilnit de curind pe undeva? :-)

PS: Cumva in aceeasi oala (?!):

"Our concerted actions will wholly determine whether this most dynamic and most promising part of the Internet will (or will not) be seen in the not-too-distant future as (with apologies to William Shakespeare) "a useless shadow, a poor MMM that struts and frets his hour upon the Net, and then is heard no more, a tale told by an idiot, full of digitized sound and multimedia fury, signifying nothing." (1996)

Sursa: http://www.ciolek.com/PAPERS/MMM.html

Scuze ca n-am tradus.

Zdrîngu spunea...

Reacţii pavloviene deci. Adică reflexe condiţionate. Ori, un reflex condiţionat apare atunci cînd un anumit stimul s-a reprodus de suficient de multe ori ca să declanşeze o reacţie a organismului.

M-aş mira totuşi ca o singură posibilă întîlnire anterioară să îţi fi generat un reflex condiţionat.

Mulţumesc pentru link şi pentru sfaturi. Totuşi, nu poţi numai să creşti copii în timpul orelor de program :)

Anonim spunea...

Pai despre plictiseala concreta din orele de munca era vorba? Ca asa, nici un munte nu poti urca in timp ce te socializezi cu colegii la cafea/orez/vinulet. :-) Eu, din cite l-am "tradus" pe citatu' lu' nea Milica, am inteles ca el se referea mai degraba la o plictiseala existentiala. Cred ca s-au amestecat niste planuri aici. In fine, daca e sa ne fixam doar pe plictiseala de la scirbici, atunci, ca remediu impotriva absentei de continut vital, ar fi o iubire mistuitoare pentru ceva. Ca sa nu zic obsesie ca suna mai inestetic. :-)Asta iti poate pulsa viata-n artere si la cafeaua sindicala, nu? Totul e sa nu-i bagi in seama pe colegii de sindicat. Si asta fara ca ei sa observe acest detaliu. :-)

Referitor la reactiile alea, nu exista oare si varianta cu un stimul manifestat o singura data dar suficient de puternic ca sa-ti faca sa-ti zvicneasca o vena-n timpla la repetitia ulterioara a acestuia? In plus, eu n-am zis nimic de numarul intilnirilor anterioare. "De curind" putea sa fie de vreo 50 de ori, unde inregistrarea cuvintului buclucas sa se produca de mai multe sau mai putine ori, nu? Faptul ca ai mentionat "o singura posibila intilnire" nu face decit ca balanta intre "da" si "nu" (1) ca potentiale raspunsuri la intrebarea pusa sa se incline usor spre.... ce?
Oh boy, ce m-am complicat! :-)

(1) ar mai fi si "nu stiu", dar ala lasa balanta neinclinata si misterul nelamurit...

Zdrîngu spunea...

Nu s-a amestecat nici un plan, trebuie doar de citit totul intr-o altă cheie sau la un nivel mai pamîntean, mediocru, din universul nostru strîmt. :)

Cît despre reflexe, io nu ţin minte decît de cîinele lu' nenea Pavlov, care, de la atîtea sonerii (sau becuri, dupa unele şcoli) îi saliva guşa şi fără să aibă mîncare în faţă. Dar se prea poate să ai dreptate cu stimulul puternic, gen supa fierbinte care te face sa sufli şi în iaurt :)

Cît despre întîlniri precedente, rămîne cum am stabilit.

Anonim spunea...

Bine fie, cum am stabilit.

Da' cica ciinele lui nenea Pavlov a devenit oleaca diliu cu ajutorul unui clopotel.

Ca sa nu existe dubii si sa mergem toti linistiti la culcare dau si-un link:

http://nobelprize.org/medicine/educational/pavlov/readmore.html

Trimiteți un comentariu