09 septembrie 2005

Melomanie

Cam o dată pe săptămînă sînt nevoit să-mi folosesc bolidul pentru a transporta provizii de la marele magazin cu de toate de la Défense.

Ieri am claxonat lejer o tanti care mi s-a oprit pe trecerea de pietoni să vorbească la telefon cînd semaforul era verde pentru mine. Cum nu s-a mişcat la semnal, i-am aruncat cu sete şi un "salope", după care am început să mă psihanalizez (adică sînt capabil să mă înduioşez de melci dar cînd e vorba de soarta fraţilor noştri oameni, nu):
- Da' ce-am băi nene?
Apoi, un cetăţean aflat la volanul automobilului său, pe care tocmai îl depăşeam pe banda a doua, a vrut cu orice preţ să depăşească şi el pe cineva şi mi s-a vîrît milimetric în faţă fără să semnalizeze din nici un bec, ceea ce mi-a ridicat încă puţin moralul.

Calmul a revenit imediat ce m-am dat jos din Hummer (1,2l 60CP benzină) în parcarea subterană a magazinului. Din difuzoare tocmai se auzea Agnus dei a recviemului lui Mozart. Adevărul e ca nu ştiu cine le face programul muzical la centrul comercial, dar e unul bazat rău. De fiecare dată cînd trec pe acolo se aud numai greutăţi din astea în difuzoare.

Şi nu ştiu ce e de vină - acustica din subterane, calitatea interpretării, mirosul discret de carburant ars, culoarea verde în care e vopsit pe jos, pe alocuri cu galben pentru pietoni, lumina difuză a becurilor chioare, sau toate la un loc - căci efectul e total : o stare de calm şi de plăcere ce rar o pot întîlni în lumea asta postmodernă.

Un comentariu:

Zdrîngu spunea...

Domnule, dacă un Hummer poate functiona cu un motor de 1,2 litri atunci nu ştiu ce să mai spun.

Precizez că atunci cînd am atins cu chiu cu vai 120 de km pe oră, "Hummer"-ul meu face ca un uscător de păr :))

Trimiteți un comentariu