02 februarie 2006

Două de-ale lui Boris care mi-au plăcut

Cele cîteva pagini de demonstraţie care urmează îşi trag forţa din faptul că povestea este adevărată pe de-a-ntregul, din moment ce am imaginat-o de la un capăt la celălalt.

şi
Colin coborî din metrou, apoi urcă scările. Ieşi în direcţia greşită şi înconjură staţia pentru a se orienta. Luă direcţia vîntului cu o batistă de mătase galbenă şi culoarea, luată de vînt, se depuse pe o clădire cu o formă neregulată care luă astfel alura piscinei-patinoar Molitor.

4 comentarii:

zeeny spunea...

chiar o recitesti? :-D

Iliuţă spunea...

Nu o recitesc, o citesc pentru prima oara :)

a-leece spunea...

despre ce se vorbeste in propozitie? mie piscina imi aduce aminte de "Life of Pi"...

Iliuţă spunea...

În propoziţie este vorba despre o carte a lui Vian, "L'Ecume des jours", achiziţionată la sugestia indirectă a graţioasei d-şoare Zeeny.
Asta e tot :)

Trimiteți un comentariu