Bio

Aşa, cică trebuie să mă ocup cu vopsitul ouălelelelor.

Se ia metroul şi se face un popas la rue du Château d'Eau, la renumitul magazin sîrbesc Globus. De acolo se achiziţionează o seamă de produse, cum ar fi: cabanosi, barena slanina*, varză murată (care acum se prezintă sub forme diforme, în nişte pungi sub vid), brînză de vaci, Grasă de Cotnari, castraveţi muraţi, gogonele, etc. Vînzătoarea e un fel de hazeaica** - genul de patroană de magazin alimentar din Tătăraşii Iaşului - care numai nu te scuipă cînd îţi vorbeşte. De la un prieten sîrb am aflat ca n-ar fi aşa şi în realitate, că ar avea şi ceva calităţi, cert este că a învăţat un minim de română şi te îmbie mereu cu muşchi ţigănesc, mălai; salam de Sibiu (eu nu cred că e autentic, dar cabanoşii sînt buni).

De la ei am luat astăzi plicul magic cu vopsea roşie, made in France, cu instrucţiuni şi în limba noastră-i o comoară.


După cum se observă, plicul poartă menţiunea "écologique".
Pe spate sînt menţionate şi e-urile din compoziţia produsului: E102, E110, E124, E131, E132, E133, E142, E151. Să căutăm dar pe internet:

• E102: appears to cause the most allergic and/or intolerance reactions of all the azo dyes, particularly amongst those with an aspirin intolerance and asthmatics. Other reactions can include migraine, blurred vision, itching, rhinitis and purple skin patches.
• E110: Side effects are urticaria (hives), rhinitis (runny nose), nasal congestion, allergies, hyperactivity, kidney tumors, chromosomal damage, abdominal pain, nausea and vomiting, indigestion, distaste for food; increased incidence of tumors in animals.
• E124: It appears to cause allergic and/or intolerance reactions particularly amongst those with an aspirin intolerance or asthmatics. Carcinogen in animals.
• E131: Best avoided by people with allergy reactions as it can cause skin sensitivity, a rash similar to nettle rash, itching, nausea, low blood pressure, tremors and breathing problems.
• E132: Best avoided by people with allergy reactions as it may cause skin sensitivity, a skin rash similar to nettle rash, itching, high blood pressure and breathing problems.
• E133: Not recommended for consumption by children.
• E142: Not recommended for consumption by children.
• E151: Not recommended for consumption by children.

Mi se pare mie sau ecologic nu-i totuna cu sănătos? Oricum ar fi, uite-acuşica mă duc să dizolv plicul în apă.
-----
* Aşa scrie, se bănuieşte că e în limba sîrbă. Sensul e uşor de ghicit.
** Bine, limba sîrbă nu vorbiţi, dar rusească de ce nu ştiţi?

Religioase

Cine îşi inchipuie că unii se plimbă prin Spania doar de flori de măr portocal, se înşeală amarnic.
Nu domnule, am fost la slujbă, de fapt la mai multe slujbe.
Aceste slujbe se pot clasifica în două categorii:
I) cele oficiate de către taberneros, în cele bodegas sau tabernas din Sevilla ori Córdoba. Ei te răsfaţă cu cerveza, sangría, vino tinto de Málaga sau de Rioja, astfel încît să te mîntuieşti, adică să devii borracho. Iar dacă mîntuirea nu e pentru tine, atunci măcar să alunece pe gît mai bine diversele tapas sau raciones.
II) cele oficiate de altă specie de preoţi, care de data asta se numesc CEO, Product Manager, Director of Sales, Account Manager, IT Project Manager, Senior IT Architect.

Fiind mai degrabă obişnuit cu primul tip de oficiu, care de altfel a constituit scopul ascuns şi nedeclarat al pelerinajului, al doilea fel a reprezentat o mare noutate.

Totul este construit ca să inspire o atmosferă de pioşenie. În sala de oficiu, scăldată într-un semiîntuneric medieval, singura zonă luminoasă este altarul, constituit dintr-un ecran uriaş pe care defilează imagini menite să fidelizeze pe credincioşii aşezaţi cuminţi în bănci, gata să soarbă cuvintele oratorilor. În spatele sălii se află corul - un pupitru de comandă cu multe butoane la care operează un maestru de ceremonii. Să-l numesc DJ?
Deodată, lumina reflectoarelor se concentrează spre amvonul plasat lîngă altar:
- Leidiz end genlămen, mister K.K., CEO of X inc.
We are the champions, uiii ar ză cempions etc, etc

Mister K.K. se dovedeşte a fi un orator fără pereche, işi modulează tonul cu dibăcie, ca să puncteze astfel simbolurile mistice care apar pe ecran. Limbajul lui este al unui iniţiat: consolidation, compliance, process integration. Vorbeşte astfel vreo 40 de minute, apoi se succed şi alţi vorbitori. Incredibil totuşi cum pot unii să vorbească atît de mult şi să nu se înţeleagă nimic.

După astfel de 2 ore, observ oameni în sală care de-abia îşi înăbuşesc căscaturile. Colegul meu, aşezat alături bea apă şi crănţăne cu zgomot bomboanele prezente din belşug pe mese. Din fericire, urmează o pauză în care ne vom spovedi reprezentanţilor companiei X inc şi vom primi în schimb binecuvîntarea: mîncare!

Mistică

Pe unul din zidurile Mezquitei:

Si quieres que tu dolor
Se convierta en alegría
No pasarás pecador
Sin alabar á Maria

Qué alegría

Să lăsăm nervii la o parte şi să ne gîndim şi la ceva plăcut.



Taberna lugar sagrado
de cabales reunión
donde el vino y la tertulia
son rezo y meditación.
No lo crees? Incrédulo!
Atiende a esta definición:
Taberna Templo de Baco
Tabernero Sacerdote del Dios
Bebedor Devoto praticante
Vino Oración
Borracho Fiel en el paraiso.
(J. Capdevila)

Recomand cu căldură următoarele "raciones": "calamares" şi "croquetas de bacalao".

Aeroportuare

Hotărît lucru, cînd personalul ADP îşi pune în minte să frece la melodie pe călătorii plătitori de bilet de avion, reuşeşte fără prea mare efort.
Exemplu: două ghişee de cichin pentru un anume zbor. Lume multă, îmbulzeală. La fiecare zece minute, cele două ghişee refuză să mai lucreze şi instantaneu se deschid cele două ghişee de alături. Toată lumea, cu arme şi bagaje, se deplasează lateral la noile ghişee. Evident că unii profită de mişcare pentru a mai avansa cu cîteva poziţii, în detrimentul celora care fiind prea aproape de ghişeu nu se pot deplasa lateral din cauză că sînt în dreptul barelor metalice de demarcare a cozii: tête de con, connard, va te faire foutre şi alte asemenea. La îmbarcare, se aşteaptă o jumătate de oră suplimentară, pentru că şoferii autobuzelor care transportă călătorii la avioane sînt şi ei în grevă. Cînd în sfîrşit catadicseşte unul să apară, rîde sadic la lumea enervată. Să mai zic că am plecat cu două ore întîrziere şi ca am pierdut zborul de corespondenţă în Barcelona?

N-are nimic, asta mi-a permis să arunc un ochi prin aeroport şi să mă minunez de cîte şi mai cîte, ca de exemplu de inscripţiile de pe pachetele de ţigări:
"Fumar provoca cancer mortal de pulmón."

Dacă începutul a fost atît de problematic, ar fi cazul ca şi sfîrşitul să fie la fel, pentru unitatea naraţiunii: avionul stă la coadă pentru decolare, cînd în sfîrşit îi vine rîndul, îşi ia puţin avînt, apoi încetineşte şi iese pe undeva pe stînga:
"Leidiz end gentlămen, avem o defecţiune technică şi ne întoarcem la standuri."
Cînd în sfîrşit airbusul a ajuns (cu bine) la Orly, operatorul punţii mobile, în grevă fiind, ne-a lăsat încă o jumătate de oră să fierbem pînă să lipească burduful.

Maître

  I Cel care comandă, care domină - stăpîn
 II Persoană care deţine o superioritate recunoscută într-un anume domeniu - maestru
III Titlu utilizat în numeroase domenii de activitate pentru a desemna o persoană căreia i se recunoaşte o competenţă particulară asociată cu o aptitudine de conducere - maistru
 IV Formă de adresare, obligatoriu la forma masculină (adică exclus maîtresse)
    1. utilizată pentru a numi pe membrii unor anumite profesii judiciare: avocaţi, notari, executori
    2. utilizată cîteodată în semn de respect pentru personalităţi din domeniul literelor, artelor sau ştiinţelor
    3. urmată de un nume sau un prenume pentru a desemna persoane de condiţie ţărănească sau muncitorească cu o anume situaţie în mediul lor - jupîn.

Bine bine, şi ce-i cu asta? Nu de alta, dar m-am simţit urcat în rang din greşeală fără vrerea mea. He he ...

Lucrez din greu

Este ora 14.45 şi scriu aceste rînduri cu dificultate. Cu ultimele puteri, aş spune. La parterul clădirii încă se dau lupte crîncene. Mulţi dintre colegi au căzut la datorie, unii dintre ei mai zvîcnesc încă din degetul mic sub mese, iar cei care mai suflă o fac cu mişcări vlăguite.

Azi a fost o lejeră modificare a programului obişnuit.
Şefa a împlinit o frumoasă vîrstă, ea afirmă că a schimbat prefixul, încă un rid s-a adăugat pe fruntea ei, ochelarii ei s-au îmbogăţit cu încă o dioptrie. Dar eu nu i-am împărtăşit aceste gînduri mizere, ci am complimentat-o din plin, ne-ratînd ocazia să îi spun că arată ca la 30 20 de ani.
În consecinţă, a trimis un e-mail de invitaţie la o grămadă de lume pentru sărbătorirea fericitului eveniment, iar noi, cei invitaţi, am cotizat cîte 5 euro, ca să-i luăm o cremă anti-rid mai acătării.
Ostilităţile au început pe la ora 12, prezenţi fiind chiar şi şefii cei mari, care au demonstrat încă o dată că şi ei sînt oameni. Cum spuneam la început, bătălia încă continuă, am constatat cu stupoare că am colegi în care se poate turna mai mult vin decît intr-un butoi.

Am dezertat de la locul faptei tocmai cînd a fost despachetat camembert-ul, imediat după ce şefa şi-a anunţat disponibilitatea de a mai face un copil. Nu vreau să fiu înţeles greşit, iubesc această brînză, dar nu atunci cînd o miros din gura vreunui coleg care îmi susură în urechi că azi CAC40 a căzut cu 2%.

Aşa că mă regăsesc acum singur în birou, faţă în faţă cu tastatura, incapabil să răspund la telefon, pentru că oricum n-aş înţelege nimic, ia mai dă-i naibii!

Ultima oră: Şefa a sfîrşit in căruciorul de la supermarché -împrumutat pentru ocazie - împinsă pînă la uşa magazinului de către unul dintre colaboratorii apropiaţi.

Constituţionale

Că veni vorba, m-am uitat aseară printre picături la emisiunea în care Chirac a încercat să facă campanie pentru "oui" pentru referendumul despre tratatul constituţional european de pe 29 mai.

Formula de emisiune aleasă a fost cel puţin bizară. Chirac stătea la o masă cu Andreea Esca a francezilor, pe nume Patrick Poivre d'Arvor (sau PPDA, prietenii ştiu de ce), iar în jur gravitau următoarele persoane:
- Jean-Luc Delarue - este prezentatorul unei emisiuni care de regulă urmează unui film artistic cu caracter educativ. Emisiunea lui este una cu public, în care se discută de obicei o problemă în legatură cu filmul care tocmai a fost. Invitaţii lui sînt persoane cu diverse probleme: obezitate, bulimie, anorexie, TOC-uri (trouble obsessionnel compulsif), sîni siliconaţi, penis mic, travestiţi, homosexuali care nu şi-au facut coming-out-ul etc.
- Marc-Olivier Fogiel - un pitbull mediatic. Este realizatorul unei emisiuni în care îşi desfiinţează invitaţii prin tactica luatului vorbei din gură cu agresivitate. Are o viziune superficială asupra invitaţilor dar e încă în faza în care crede că ştie totul, ceea ce îi dă legitimitatea de a avea un aer de superioritate tot timpul, mai puţin cînd invitaţii lui se numesc Alain Delon (care vorbeşte la persoana a III-a despre sine), Brigitte Bardot (căsătorită cu un mebru marcant din partidul de extremă dreapta, Frontul Naţional, autoarea unei cărti de un rasism rar întîlnit) şi, cu voia dumneavoastră, Nicolas Sarkozy, pe care îi adoră, sau cînd invitaţii au cotizat din greu să fie prezenţi acolo, pentru că au un produs de promovat (carte, spectacol, film).
- Emmanuel Chain - fost realizator al emisiunii Capital de pe M6. Acum căzut în dizgratie, după un pasaj meteoric pe la Canal +.

Aceşti acoliţi de marcă funcţionau pe post de mediatori între masa prezidenţială şi o mulţime cu medie de vîrstă mică ce ar fi trebuit să-i pună întrebări lui Monsieur le Président de la République* legate de tratatul constituţional.

Cantitatea de întrebări legate de constituţie a fost infimă şi a reflectat faptul că junimea prezentă nu ştia de ce se află acolo. Grosul întrebărilor a fost pe de o parte despre probleme care preocupă foarte mult populaţia franceză în momentul de faţă şi pe de altă parte despre probleme care îi sînt dragi lui Delarue: fuga locurilor de muncă înspre est, şomajul, Renault Logan, bună ziua, sînt din Strasbourg şi sînt homosexual, cum fac să lucrez ca avocat în Spania, etc.

La aşa întrebări, aşa răspunsuri. Chirac a dat din colţ în colţ, fără argumente, la sentiment (n'ayez pas peur - îndemn cu parfum de Vatican). A repetat spasmodic că UE e un lucru bun pentru că exporturile ţărilor UE în Europa de Est au crescut de 4 ori în cîţiva ani şi că asta generează locuri de muncă în Franţa (şomajul a trecut de 10% luna trecută).

Şi cam atît, timp de două ore.


Bibliografie:

• Jacques Chirac s'avoue désorienté par le "pessimisme" des jeunes
• Jacques Chirac, prof de oui
• Chirac défend une Europe «non libérale»

-----
* Blog umoristic apocrif

Sindicale (n)

În fiecare zi trebuie să fie cîte o chestie de protestat.

Ieri, Air France a anunţat concedierea agentului de pistă responsabil de decesul unei stewardese pe aeroportul Orly. Vestea a provocat mînia sindicatelor, care au promis o grevă pentru săptămîna viitoare.

Pînă acum, deşi nu eram de acord cu protestul în sine, priveam acţiunea cu detaşare, din poziţia celui neafectat. De data asta s-a schimbat, n-ar putea să facă grevă imediat şi să termine pînă am eu de plecat, la sfîrşitul săptămînii viitoare?

Sindicale

Aţi auzit de Frits Bolkestein?

E autorul unei directive europene cu privire la liberalizarea serviciilor în Uniune, care prevede, în unele condiţii, ca meseriaşii care lucrează în altă ţară decît a lor să beneficieze de protecţia socială a ţării de origine şi nu a ţării gazdă. Această directivă a provocat o mare hemoragie de cerneală în presa franceză şi a dat apă la moară politicienilor care îndeamnă lumea să voteze "NU" la referendumul pentru Constituţia europeană.
Deşi Chirac a obţinut rediscutarea actului incriminat, se pare că Bolkestein e încăpăţînat. Recent, el a făcut un turneu în Franţa, ca să-şi susţină directiva. Unul dintre argumentele lui a fost că e foarte greu să găsească un electrician sau un instalator în nordul Franţei, unde are o casă. Ieri, electricienii din sindicatul CGT de la EDF i-au tăiat curentul la reşedinţa lui secundară, ca să-i arate ca "există electricieni în regiune" şi "cum trăiesc oamenii fără resurse cărora EDF le-a întrerupt curentul".

Intrarea în interior

Moş Crăciun

Ştiu, sărbătorile de iarnă au trecut de mult, dar ce să fac dacă acum am eu chef să povestesc?

Acum vreo doi ani, de Crăciun, mă aflam la o petrecere la nişte prieteni austrieci care locuiau pe vremea aceea la casă în Paris. Cu paharul în mînă, incercam să fac conversaţie cu o japoneză (în kimono, pe bune) care nu ştiu prin ce minune aterizase şi ea pe acolo.

Vacarm, muzică, schimb de cadouri, "O tanenbaum" intonat de nişte austrieci blonzi, tunşi scurt şi solizi, cu aer de nazişti.

Cum spuneam, încercam să leg conversaţia cu Mariko-san, care îmi raspundea din cînd în cînd cu cîte un surîs şi cu sunetul acela specific asiatic de aprobare, un fel de îh suav din gît, foarte binevoitor. Mă cam săturasem de purtat monologuri pentru că interlocutoarea mea nu vorbea cine ştie ce franceză şi începusem să bănuiesc că de fapt nu prea ne înţelegeam, cînd deodată se deschise geamul şi în încăpere intră un domn. Era un invitat întîrziat, care se săturase să tot apese pe butonul soneriei uşii fără să-i deschidă nimeni şi a gasit cu cuviinţă să debarce pe fereastră, dacă tot eram la parter.

Atunci, în spirit de glumă, fericit că găsisem un pretext de a pigmenta conversaţia, îi spusei lui Fubuki:
- Et voilà Père Noël! (Iată-l şi pe Moş Crăciun)
- Îh. Ah oui? - răspunde ea foarte serioasă.

Noul venit începu să strîngă pe rînd mîinile bărbaţilor şi să se pupe de trei ori cu fiecare femeie iar la un moment dat ajunse şi la noi. În paranteză fie spus, semăna leit cu Daniel Prévost, dar mai tînăr. Misaki îl întîmpină cu un aer grav şi politicos:

- Bonsoir Monsieur Noël!

Ce ţi-e şi cu diferenţele astea culturale!

Nu călcaţi pe gheaţă

Pisiceza

Cînd am ieşit la plimbare sîmbătă seara, am văzut pe stradă o pisică.
Foarte faină pisica respectivă: neagră, cu blana foarte lucioasă. Nefasta®, pe spate: vaaai, ce animal frumos, pisi. Şi dăi şi fugi dupa pisică şi pis-pis-pis. Şi ea, cotoroanţa (adică pisica), nimic, flit, nici măcar capul nu l-a întors să vadă ce-i.
Şi atunci, m-am intrebat filosofic cum se face că pisicile în ţara asta nu reacţionează sub nici o formă cînd le chemi cu pis-pis-pis, cînd ştiu foarte bine că acasă beneficiezi măcar de un moment de atenţie din partea animalului de îndată ce pronunţi apelativul? Or fi avind pisicile din Franţa o franceză a lor pisicească, alea din Anglia o englezo-pisicească, alea din Moldova, o şoldovo-pisicească, etc?

Porumbei

Primesc regulat în cutia poştală un fel de revistă a oraşului. Trecînd peste campania electorală nesimţită şi perpetuă a primarului (pre nume Kossowski) de dreapta, care ţine să scrie un editorial în fiecare număr şi care are alocat minim un fotoreportaj în care se reprezintă în diferite ipostaze, de preferinţă dînd mîna cu Sarkozy, revista aduce şi informaţii mai mult sau mai puţin utile din viaţa oraşului.
Acum ceva vreme am fost informat prin intermediul publicaţiei că primăria lansează o campanie de stîrpire a porumbeilor, în număr prea mare şi ale căror dejecţii sînt dăunatoare pentru faţadele clădirilor. Metoda aleasă era una brutală (otrăvire, parcă) şi formularea era una de genul: ştim că porumbeii sînt nişte animale simpatice, dar sînt foarte dăunatoare, de aceea trebuie de diminuat numărul lor.

Ieri am auzit la ştiri despre metoda aplicată de primăria din Montpellier, confruntată cu o problemă asemănătoare. Au construit nişte căsuţe (de fapt căsoaie, sau mai bine zis vile) pentru porumbei în parc, cu tot confortul: vine cineva şi dezinfectează periodic, papa bun, etc. Scopul este să atragă cît mai mulţi porumbei să locuiască acolo şi să-i fidelizeze, astfel încît să-şi depună ouăle tot acolo. Şi atunci intervin băieţii de la primărie şi le fură o parte din ouă. Cum operaţiunea a început de-abia pe 10 ianuarie, rămîne de văzut ce rezultate va avea acest demers inedit de planificare familială.