Azi a fost o lejeră modificare a programului obişnuit.
Şefa a împlinit o frumoasă vîrstă, ea afirmă că a schimbat prefixul, încă un rid s-a adăugat pe fruntea ei, ochelarii ei s-au îmbogăţit cu încă o dioptrie. Dar eu nu i-am împărtăşit aceste gînduri mizere, ci am complimentat-o din plin, ne-ratînd ocazia să îi spun că arată ca la
În consecinţă, a trimis un e-mail de invitaţie la o grămadă de lume pentru sărbătorirea fericitului eveniment, iar noi, cei invitaţi, am cotizat cîte 5 euro, ca să-i luăm o cremă anti-rid mai acătării.
Ostilităţile au început pe la ora 12, prezenţi fiind chiar şi şefii cei mari, care au demonstrat încă o dată că şi ei sînt oameni. Cum spuneam la început, bătălia încă continuă, am constatat cu stupoare că am colegi în care se poate turna mai mult vin decît intr-un butoi.
Am dezertat de la locul faptei tocmai cînd a fost despachetat camembert-ul, imediat după ce şefa şi-a anunţat disponibilitatea de a mai face un copil. Nu vreau să fiu înţeles greşit, iubesc această brînză, dar nu atunci cînd o miros din gura vreunui coleg care îmi susură în urechi că azi CAC40 a căzut cu 2%.
Aşa că mă regăsesc acum singur în birou, faţă în faţă cu tastatura, incapabil să răspund la telefon, pentru că oricum n-aş înţelege nimic, ia mai dă-i naibii!
Ultima oră: Şefa a sfîrşit in căruciorul de la supermarché -împrumutat pentru ocazie - împinsă pînă la uşa magazinului de către unul dintre colaboratorii apropiaţi.
Un comentariu:
Mulţumesc, mulţumesc. Dar, acum că aburii diverselor châtea-uri consumate au început să se risipească, nu cumva îţi rîzi de mine? :)
Pentru că, la o analiză mai fină a frazei, cum naiba să sufli cu mişcări (vlăguite)?!
Trimiteți un comentariu