La francezi există obiceiul pupatului pe obraji între cunoscuţi. De fapt nu e chiar pupat, e doar atingerea a obrajilor însoţită de zgomotul simulat al pupatului, fără a lăsa însă nici o urmă de scuipat.
De două, de trei şi chiar de patru ori, în funcţie de locul unde locuiesc cele două persoane. Nu ştiu cu siguranţă niciodată de cîte ori trebuie pupat, însă, după unele şcoli e aşa:
- de două ori e între prieteni şi familie
- de trei ori în Provence
- de patru ori la Nantes
Cîteodată se pot vedea scene în care unul dintre pupăcioşi face de două ori, iar cealaltă persoană îi zice că "la noi e de trei ori" şi astfel trebuie să se mai pupe o dată.
Mă rog...
Regulamentul de la "Assemblée Nationale" interzice astfel de fapte între deputaţi. Dacă sînt descoperiţi vinovaţi, un huissier (un domn în costum bizar cu un lanţ gros la gît, de care atîrnă un soi de medalion, şi care trăieşte de obicei pe lîngă uşi) îi readuce imediat la ordine pe contravenienţi, aducîndu-le aminte de eticheta ce trebuie respectată în locurile-far ale Republicii. Se pare că domnii şi doamnele deputaţi, indignaţi de acest regulament depăşit, se pupă pe furiş de îndată de paznicul s-a întors cu spatele.
4 comentarii:
Nu stiam ca aprodul îi pazeste sa nu se pupe :-))
Apropo de Provence... vei vedea, clar, persoane care se pupa de trei ori; însa pe unde am locuit eu, fiind atât de mult francezi din alte parti ale Frantei, s-a generalizat pupatura în doi timpi. Cred totusi ca Proventa e în continuare printre putinele regiuni unde de barbatii se pupa cand se întâlnesc... sau unde obiceiul acesta e mult mai raspândit ca în alte parti.
Acum citeva saptamini, pe plai fiind, mi-am intilnit o fosta vecina venita si ea acasa din Franta impreuna cu sotul ei francez si fetita. Ei locuiesc intr-o localitate din Bretania, careia, din pacate, nu i-am retinut numele. Cind am dat ochii cu ei, am dat s-o pup, ceea ce am si facut. De doua ori ca la noi. Sotului i-am intins doar mina desi il mai vazusem acum vreo citiva ani, nu mi-era complet necunoscut. Mi-a luat mina si in loc s-o scuture cum m-asteptam, m-a tras spre el si a pornit sarja. Stiam eu cite ceva despre pupatul de trei ori in Franta, asa ca in citeva fractiuni de secunda mi-am reamintit cutuma si am intins obrazul si la al treilea pupat, cu incintare ca am fost pe faza. Pupatul a venit desigur, dupa care, dau sa ma retrag. Ce, am putut? M-a mai insfacat o data si l-am primit si pe-al patrulea, cu mentiunea ca asa se face in zona lor. Cred ca daca era din Marsilia, intram deja la banuieli. :)
La vreo două zile după ce am ajuns la primul meu servici în *.fr, intră în birou volubila Cécile, responsabila cu resurse umane. Imediat începe să distribuie ţocţoc-uri, mai cîte două, mai cîte trei, etc.
Mirat la culme de acest obicei, întreb şi eu nevinovat, cu franceza mea învăţată la şcoală:
"Est-ce qu'on baise toujours comme ça en France?"
Iniţial mi-a venit greu să înţeleg de ce s-a cocoşat imediat lumea de rîs, pentru că îmi prevăzusem fraza dinainte şi am făcut un maximum de efort să zic bine. Ulterior mi s-a explicat că pentru un francez de rînd, verbul "baiser" nu mai înseamnă ca pe vremuri "a săruta" ci desemnează activitatea preferată a vecinilor de la etajul de sus, de-i aud de trei ori pe noapte.
Te inteleg, eu am facut asa o gafa cand am vrut sa spun vesela ca m-a pupat catelul unor prieteni...Am zis ca mor de rusine.
Trimiteți un comentariu