La birou sau cum am luat ţeapă de două ori într-o săptămînă

Este bine ştiut că în Franţa, pe timpul verii, populaţia se împarte în două specii:

1. cei care pleacă în concediu în luna iulie: les juilletistes
2. cei care pleacă în concediu în luna august: les aoûtiens
   

Deşi în biosferă există şi specii hibride, limba franceză nu prevede cuvinte care să le desemneze, aşa că e bine să te înscrii într-una din categorii. Dacă nu pleci în vacanţă, se cheamă că o faci pe-a nebunu' şi că nu eşti frecventabil.

Cum am intrat deja în a doua jumătate a lunii august tanti şefa şi japiţa de G. sînt plecaţi care-ncotro, să stea cu burta la soare undeva la Marsilia, respectiv să se joace de-a J.-Y. Cousteau undeva prin Bretania.

Mi-a rămas deci mie şi lui S. misiunea nobilă de a asigura continuitatea activităţii în luna august. Deşi activitatea asta tinde realmente către 0, mereu se întîmplă să sune telefonul atunci cînd îţi este lumea mai dragă sau cînd îţi zici că ar fi bine să pleci şi astfel trebuie să fie cineva cam pînă la 6h30 la birou. Reamintesc că S. este o fire mai boemă, amator de Apple, manifestînd o plăcere cronică de a veni nu mai devreme de ora 11 la servici. Există o regulă nescrisă - credeam eu - că dacă tot vine el tîrziu, atunci să plec eu mai devreme.

Fiind în efectiv restrins, m-am gîndit, naivul de mine că la 5h30' este cam prea devreme să plec, aşa că hai să mai stau un sfert de oră. Marţi, săptămîna trecută n-a fost să fie, pentru că S. a dat dovadă de nesimţire şi a plecat pe la 5 şi un sfert, aşa că a trebuit să stau eu pînă la 6 şi jumătate.

Urmînd un uichend lung, 15 august fiind zi liberă, mi-am propus ca vineri să nu mai iau aceeaşi ţeapă şi să plec eu pe la 5 şi un sfert. Intuind parcă planurile mele ascunse, S. şi-a deplasat organismul înspre ieşire la 4 şi jumătate. Ce pot să mai spun?