22 august 2005

După melci

Vezi, atunci mi-a dat prin gînd
Că, tot stînd şi alegînd
Jos, în vraful de foi ude,
Prin lăstari şi vrejuri crude,
S-ar putea să dau de el :
Melcul prost, încetinel...
Din ungher adînc, un gînd
Îmi şoptea că melcul blînd
Subt mormînt de foi, pe-aproape,
Cheamă omul să-l dezgroape...

Şi pornii la scormonit
(Cu noroc, căci l-am găsit).

Era, tot, o mogîldeaţă:
Ochi de bou, dar cu albeaţă.
Între el şi ce-i afar'
Strejuia un zid de var.
"Ce să fac cu el aşa ?"
Vream să-l văd cum se dezghioacă,
Pui molatec, din ghioacă ;
Vream să-l văd cum iar învie
Somnoros din colivie...

Ion Barbu - După melci


Sîmbătă am întîlnit pe alee un melc. Parcursese cel puţin un metru de la bordură. L-am luat şi l-am pus pe iarbă. Nu de alta, dar mai trecea vreun localnic pe-acolo şi mi-l mînca.

8 comentarii:

M spunea...

Anul trecut prin primavara, in drum spre casa de la servici, vazui un fluture colorat zacind amortit pe asfaltul trotuarului, pe o straduta unde oriunde intorceai capul nu vedeai strop de verdeata.

Acelasi gind...

L-am luat intre palmele facute caus si inchise cu grija, si l-am dus pret de citeva sute de metri pina la cea mai apropiata gradina. Acolo l-am asezat pe iarba, linga niste viorele, urindu-i zbor avintat si placut. In aceeasi zi, la nici o ora de la fapta cu pricina, primii de la copilul meu un fluture colorat din hirtie, frumos mestesugit, pe care il mai am si acum. Ce mai coincidenta, ce mai soi de "multumesc", mi-am zis atunci, privind in sus cu un zimbet complice la receptie.

Precizare: localnicii de aici nu maninca fluturi, cel mult merg cu pasi apasati, grabiti si neatenti. :)

Iliuţă spunea...

Că tot veni vorba de lumea celor care nu cuvîntă (de Emil Gîrleanu) :) mai demult, să tot fie vreo 10 ani, am fost cu taică-meu la ţară ca să cumpărăm de la un neam nişte carne de viţel.

Am intrat în ogradă şi neamul meu ne-a invitat în grajd ca să vedem dacă ne place marfa. Viţelul s-a uitat la taică-meu, taică-meu s-a uitat la viţel şi după un moment i-a zis omului că nu mai luăm nimic.

Mănînc şi plîng. Mănînc.

dadi spunea...

Cât despre mine, nu am mai mâncat carne de vacă un an după ce am asistat la tăierea uneia. Reuşeam să detectez mirosul de măruntaie aburinde proaspăt desfăcute din burtă în cele mai diverse produse pe bază de carne de vacă. A fost un moment important, în care mi-am pus problema dacă nu e de fapt un obicei sălbatic să consumăm carnea acestei blânde bovine.

M-am orientat deci spre produsele pe bază de porc.

Iliuţă spunea...

Hehe, să nu exagerăm, că de altfel cădem în ridicolul vegetarienilor care manifestau la ultimul salon agricol de la Paris. Căci nimic nu e mai bun decît o bucată de carne de vită în sînge, cu un sos de roquefort :)

Dar uite-aşa, din vorbă în vorbă, ajung să pomenesc de un filmuleţ documentar ce poate fi vizionat la biblioteca de la Centrul Georges Pompidou de la Paris, dar care, din nefericire, nu îmi mai amintesc cum se numeşte. E o prezentare "naturalistă" a procesului tehnologic dintr-un mare abator din România, nimeni nu vorbeşte şi se aud numai zgomotele maşinilor, într-un mod repetitiv sinistru: porcii sînt electrocutaţi la gît, iar viţeii sînt împuşcaţi în cap, nu înainte de a vărsa cîte o lacrimă - două.

Iliuţă spunea...

Am găsit între timp şi titlul filmului, se numeşte "Boxa de izolare" şi e realizat de Elena Raicu.

M spunea...

"M-am orientat deci spre produsele pe bază de porc"

Da' ce, porcu' nu-i si el un animal blind? :)

La ce conversatie morbida s-a ajuns pornind de la un biet melc. Da' ma rog, si viteii impuscati in cap fac parte din mersul lucrurilor. S-au vazut chestiuni si mai grave.

lektor spunea...

"Căci nimic nu e mai bun decît o bucată de carne de vită în sînge, cu un sos de roquefort :)"

Subscriu.

Isidor spunea...

o bucata de carne de vita nu-i o bucata de carne de porc... parca zise parca ada parca odata

si acum nu vreau sa fiu nesimtit trantind cu capete de sfori dar parca...
http://www.flickr.com/photos/zeeny79/30283285/
asta a murit acasa in patul lui linistit

Trimiteți un comentariu